Dimineţile însorite sunt perfecte pentru târgul de vechituri, chiar dacă trebuie să mă trezesc mai devreme şi să merg până în partea cealaltă a oraşului. Oamenii sunt mai veseli, vorbăreţi, mai lipsiţi de griji şi câinii dorm fără treabă. Unii dintre cei care vând abia aşteaptă să te arăţi interesat de mormanul lor de mărunţişuri şi chiar insistă să-ţi dea ceva pe gratis. Există mai multe tipuri de vânzători: sunt cei care vor profit şi cei care vin în târg doar ca să socializeze cu vecinul de pătură sau cu clienţii.
de Lidia Neagu
Găseşti cam tot ce vrei şi, de obicei, ce nici nu-ţi trece prin cap. Parfumuri, nasturi, tablouri, slănină, obiecte religioase, blugi, puşti, rochii de mireasă, bibelouri, porumbei vii, bijuterii şi tot felul de scule. Mai are sens să continuu?
Pe lângă cei care vând ce mai au prin casă sau ce găsesc pe stradă, mai sunt cei care se poartă ca nişte mici afacerişti veritabili. Nu prea lasă din preţ, vin acolo cu maşinile, nu cu paporniţa şi au, de obicei, produse noi, dar contrafăcute.
Mă plimbam printre ei căutând şireturi negre şi, până să le găsesc, dau de cel mai simpatic tip din târg. Avea o privire blândă, iar părul şi barba roşcată te făceau să nu-ţi poţi dezlipi ochii de la el. L-am fotografiat în timp ce împacheta o scrumieră şi, dându-şi seama, a insistat să-i mai fac o poză “cum se cuvine”. Zicea că vine la târg să vândă din plăcere, dar şi de nevoie.
“Tot din plăcere mai practic şi sticlismul” adaugă râzând. Râd şi eu şi îl întreb ce pasiuni mai mare. Îmi spune scurt că nu prea mai are…poate doar cititul. A renunţat să se mai uite la televizor încă de acum câţiva ani, dar a jucat într-un promo pentru Prima. E din Bucureşti şi în tinereţe îi plăcea să meargă pe munte. Am plecat şi am uitat să-l întreb dacă a apucat să se vadă în reclamă până să renunţe la televizor.
La ieşire sau la intrare, depinde cum vrei să-i zici, e mereu un nene care vinde slănină, hălci de carne, lapte şi brânză. Nu ştiu cine i le-o cumpăra, dar vine constant şi bănuiesc că nu-şi pierde vremea degeaba weekend de weekend.
Pe picior de plecare l-am zarit pe tipul cu porumbeii şi, pentru că m-a lăsat să-l fotografiez, insistă să cumpăr porumbei. I-am promis că data viitoare cumpăr şi am ieşit în stradă.
Foto: Lidia Neagu
Acest articol a fost preluat de pe site-ul partener Veioza Arte, unde îl puteţi citi integral.