Parada femeilor evacuate. Atunci când societatea civilă aruncă mănușa politicienilor

 Nu se întâmplă prea des ca sub același acoperiș să discute artiști, antropologi, jurnaliști și activiști, directorul unui muzeu național și multe dintre femeile din Rahova-Uranus, peste ale căror familii plutește de ani buni amenințarea evacuării. Cu o zi înainte de parada laBomba la Modern, unde vor defila aceste super-mame devenite agenți comunitari, în casa Cristinei Eremia, probabil cea mai activă prezență din comunitate, improbabila adunare spune multe despre cum se agregă un nucleu colaborativ.

 

Oana, una dintre femeile din comunitatea Rahova-Uranus, la repetițiile pentru parada de diseară

 

de Andra Matzal

Acasă la Cristina Eremia, într-unul dintre imobilele pe care locatarii le-au transformat din ruine în ”acasă”, dar pe care autoritățile vor să le elimine în virtutea axei progresului (care va trece prin Rahova-Uranus), circulă mereu oameni. Fie că e vorba de vecinii care, până la urmă, fac parte dintr-un soi de familie extinsă, sau de cercetători, artiști sau activiști, cu toții se strâng la masa din camera unde s-a înghesuit acum centrul comunitar laBomba. Cu o zi înainte de a doua Paradă a femeilor evacuate, câteva dintre locuitoarele din zonă, care au reușit să coaguleze acolo, ceea ce autoritățile n-ar fi reușit niciodată, stabilesc ultimele detalii ale evenimentului. Când nu se gândesc cum va fi la Modern, se întreabă cu cine-i vor lăsa pe copii, cum se vor învoi de la serviciu și cum se vor împărți între muncă și parada prin care încearcă să atragă atenția asupra unei lumi amenințate cu uitarea și, mai rău, cu dizlocarea. ”Cred că sunteți foarte puternice,” le spun, iar Cristina răspunde prompt: ”Am învățat să fim așa, pentru că nu avem încotro. Dar, dacă sufli spre noi, cădem imediat.”

Paul Dunca și Maria Drăghici, care au organizat evenimentul ce îmbracă hainele în mesaje sociale, pun ultimele detalii la punct, în vreme ce Chloé Salembier, antropolog belgian care cercetează de ani buni cartierul, și Jean Cristophe documentează pregătirile. Oamenii vin și pleacă, se ridică și vorbesc, râd și se întristează într-o vervă comună, cum rar vezi în casele oamenilor obișnuiți, care și-au pierdut legăturile de vecinătate. Nimic nu îi pune în mișcare decât dorința de a pune, voluntar, umăr la umăr pentru găsirea unei soluții la o problemă vitală, care trenează de ani buni: vreo 70 de membri ai comunității Rahova-Uranus, repartizați, relocați și ținuți de autorități într-un continuu provizorat, sunt în pragul evacuării. Acestui nod urban îi este rezervat un viitor ”luminos”, ”european,” pentru care dezvoltarea echivalează cu ignorarea cinică a vieților pe care numeroase familii le-au construit aici de mulți ani. În fața unui perete ridicat, pe de o parte, de lipsa unor politici administrative, iar pe de alta, de investitorii care s-au instalat ca niște insule străine în Piața de Flori, singura ofensivă vine din partea oamenilor obișnuiți, susținuți de câțiva artiști și cercetători.

 

Fostul centru comunitar laBomba, mutat azi într-o cameră din casa unde locuiește Cristina Eremia

De altfel, pregătirile care se derulează în acest moment la Modern, un fost cinema bucureștean convertit în club, nu fac decât să amplifice acest tip de colaborare. Stiliști, fotografi, coregrafi, muzicieni și câțiva activiști pun în mișcare, la fel de voluntar, parada laBomba la Modern, care va începe în mai puțin de trei ore. Pe scurt, câteva dintre mamele din această zonă, cele care au prevenit destrămarea unui țesut social și comunitar precar, vor purta haine concepute de Olah Gyarfas, designerul Rozalb de Mura. Gyarfas a reciclat, în urmă cu doi ani, lucruri mai vechi ale acestor femei, transformându-le în ținute avangardiste pe care ele le-au purtat  la Parada femeilor evacuate din 2010. Astăzi, aceleași femei vor îmbrăca din nou hainele, într-o paradă de modă ce va funcționa și ca licitație. Banii obținuți din vânzarea hainelor unicat vor fi folosiți pentru educarea copiilor lor, deveniți însă copiii tuturor locatarilor din aceste imobile. Mamele au grijă de toți ca de unul, îi ajută și-i supraveghează și, de altfel, când își aduc aminte de posibilitatea evacuării, viitorul copiilor este argumentul de nelipsit. Totodată, e un semn de orientare în complicatele dinamici sociale ale Bucureștiului, reamintind, sub forma unui protest artistic, de umăririle unei tranziții eternizate asupra unor destine.

Cum arta cu o asemenea miză e întotdeauna aproape de terenul minat al controverselor, parada de la Modern n-a întârziat să-și arate latura de ”indicator” al chimiilor sociale. Prezența anunțată a Dacianei Sârbu, care va ține un discurs la eveimentul de diseară, a fost imediat pusă de la zid de alți artiști care au lansat verdictul ”arta și politica n-au ce căuta împreună.” O chestiune mlăștinoasă, mai ales pe fondul noilor politici culturale determinate de dominourile puterii, al ”schimbării la față” traversate de ICR, dar și al orizontului teoretic potrivit căruia, pentru a-și păstra mâinile curate, artele n-ar trebui amestecate cu politica. Ținând cont însă că laBomba la Modern are o bătaie mai lungă decât un simplu colaj de contraste, care vizează găsirea unei soluții pentru toate aceste familii pasate de colo-colo în ping-pong-ul administrativ și economic, politicul este un resort necesar.

 

Cristina Eremia, în timpul Paradei Femeilor Evacuate din 2010. Foto: Dexez

 

 

”Păi putem noi să facem o piesă de teatru că așa ne place, dar cine ne poate ajuta să avem o casă? Politicul,” explică Cristina Eremia, care în ultimii ani, alături de laBomba, a reușit să pună la punct un nucleu comunitar puternic. ”Parada femeilor evacuate,în opinia noastră, va fi un mesaj al nostru pentru ca oamenii să înțeleagă forma noastră de protest pentru ceea ce se întâmplă cu o mare parte din membrii comunității noastre care au fost și vor fi în curând evacuați. Mesajul nostru de protest îmbracă o formă artistică realizată cu ajutorul efectiv al unor artiști, care s-au implicat în mai multe evenimente cultural-artistice și care au reușit să ne facă să înțelegem că putem protesta și în acest fel. Suntem foarte încântați și mândri că am reușit să vă atragem atenția cu evenimentul nostru. Situația deosebit de disperată în care se găsește o mare parte din comunitatea noastră se regăsește în toate cartierele periferice ale Bucureștiului și în toată țara. Prezența domniilor voastre alături de acțiunea noastră este un început pentru a face cât mai credibil mesajul nostru către cei care sunt factori de decizie și de răspundere în vederea rezolvării situațiilor disperate ale celor evacuați. Considerăm că prezența doamnei europarlamentar Daciana, pe noi, comunitatea, ne onorează și totodată ne dă și speranța că evenimentul artistic Parada femeilor evacuate o va sensibiliza și va înțelege exact mesajul nostru. Îmi doresc sincer să înțelegeți exact demersul nostru și sperăm că veți fi alături de noi,” comentează Cristina în subsolul unei lungi controverse stârnite pe pagina de Facebook a evenimentului.

Poate, dacă ar fi o benignă expoziție de fotografie, care să exotizeze pur și simplu sărăcia, prezența unui politician influent ar fi o gafă. Când însă problema se pune în termenii unui demers pe termen lung, a cărui finalitate este conceperea unui proiect de locuire socială care să implice nu doar vectorii artistici, ci și vectorii decizionali, cei care controlează tabla de șah a orașului, mesajul trebuie propagat și spre aceștia din urmă. În logica rece a mediatizării, totodată, aducerea laolaltă a unor mame în pragul evacuării și a unei soții de premieră asigură un loc acestei parade nu doar în notele de subsol ale rubricilor culturale, ci și în dozele informaționale dedicate problemelor sociale, care necesită o soluție cât mai rapidă.

Dacă ajungeți diseară la paradă, puteți sta de vorbă cu femeile din Rahova-Uranus, în timp ce Cristina va pune muzică, având urechea antrenată de când mixa muzică la discoteca laBomba.