Obsesia Germaniei naziste de a crea o rasă superioară ar fi avut beneficii pentru sănătatea nemţilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, scrie The Atlantic, prin studiile despre pericolul fumatului care au condus la cea mai amplă campanie anti-tutun a vremii. Tutunul, la acea vreme, era văzut drept una dintre ameninţările la adresa “poporului ales”, iar campania era îndreptată doar către arieni.
În 1939, omul de ştiinţă german Franz Müller a prezentat primul studiu epidemiologic care a asociat fumatul cu cancerul, iar în 1943, o cercetare a oamenilor de ştiinţă Eberhard Schairer şi Erich Schöniger de la Unversitatea Jena l-a confirmat şi a stabilit cu convingere, pentru prima oară, că fumatul reprezintă o cauză directă a cancerului pulmonar. Totodată, cercetările medicilor germani au pus în lumină, pentru prima oară, şi efectele fumatului la mâna a doua şi au inventat termenul “fumat pasiv.”
Cu toate acestea, scrie Robert Proctor, cercetător la Universitatea Stanford, în cartea Războiul nazist împotriva cancerului, aceste descoperiri nu pot fi separate de contextul în care au fost făcute. Lucrarea lui Schairer şi a lui Schöniger trebuie văzută ca “un document politic, un produs al concentrării ideologiei naziste pe tutun ca forţă care corupe şi a cărui eliminare serveşte cauzei ‘igienei rasiale’.” Agenda nazistă era centrată pe ideea stabilirii și menținerii unei rase superioare ariene fără boli și impurități, iar tutunul era doar una dintre multele amenințări la adresa ei. “Nazismul a fost mișcarea bărbaților tineri, voinici și atenți la sănătate, îngrijorați de lucruri precum influența evreilor asupra culturii germane și relele comunismului”, spune Proctor, “dar și de efectele dăunătoare ale pâinii albe, azbestului și coloranților artificiali din alimente.”
Înainte de 1900, cancerul pulmonar era extrem de rar la nivel mondial, îmbolnăvirile începând să sporească dramatic în anii ’30. Asta a coincis cu creșterea în popularitate a fumatului de țigări, însă nimeni până la oamenii de știință din Germania nazistă nu făcuseră o asociere între cele două fenomene. Cercetările privind efectele dăunătoare ale tutunului au fost finanțate de Institutul pentru lupta împotriva tutunului, înființat în 1941 cu fonduri de la Cancelaria Reich-ului. Institutul era condus de Karl Astel, medic, ofițer SS de rang înalt și anti-semit înfocat, și, printre altele, a finanțat și distribuit pamflete și articole despre efectele dăunătoare ale fumatului, inclusiv o colecție de păreri ale lui Goethe pe acest subiect. Institutul a realizat și cercetări privind pericolele sau mutațiile pe care nicotina le-ar putea induce în materialul genetic al arienilor.
Karl Astel și oamenii săi de știință au întreprins experimente pe oameni și animale și au intervievat familiile fumătorilor care muriseră de cancer pulmonar. Măsurile anti-fumat nu s-au limitat însă la universități și laboratoare de cercetare, Germania nazistă lansând prima campanie anti-fumat din perioada modernă care a avut cea mai mare acoperire. Fumatul era descurajat la locul de muncă și interzis în cinema-uri și școli. Polițiștii și soldații nu aveau voie să fumeze cât timp erau în uniforme, iar vânzarea de țigări femeilor în cafenele și alte spații publice era interzisă la rândul ei. Totodată, reclamele la produsele din tutun au fost restricționate. Aflați mai multe detalii pe The Atlantic.
Puteți citi și:
Medicii britanici vor să interzică țigările pentru toți cei născuți după anul 2000
Actorul din reclamele Marlboro a murit din cauza unei boli pulmonare
Numărul fumătorilor de pe glob e în creștere și se apropie de un miliard