Frumusețile ascunse ale României: Stâlpii totemici din Ţara Bârsei

9

Undeva în nordul Ţării Bârsei, în judeţul Braşov am descoperit un cimitir al comunităţii de păstori din Satu Nou şi Crizbav. Până aici nimic neobişnuit. Cimitirul din Satu Nou este situat pe o coastă de deal fiind împărţit în două de o potecă nu mai lată de o maşină. În dreapta lui se află cimitirul catolic şi evanghelist al minorităţilor maghiară şi germană, iar în stânga cel ortodox, al românilor. Iată povestea.

de Viorel Irașcu (Plecatdeacasă.net)

Caut şi umblu de vreo jumătate de oră pe drumurile din jurul Bodului şi ale Hălchiului, întrebând în stânga şi în dreapta, cum ajung în Satu Nou.

Într-un târziu, după ce intru şi ies de vreo două ori din drumul naţional Sfântu Gheorghe –Braşov şi trec de trei ori pe lângă fabrica de zahăr, ajung în centrul satului.

Întrebările mele despre locaţia cimitirului lasă cu gura căscată puţinii locuitori ieşiți cu treabă pe străduţele curate și asfaltate. Pasămite că habar nu au ce este la ei în bătătură. Biserica îmi este un bun punct de reper.

Urc pieptiş cu maşina vreo sută de metri şi mă opresc lângă o poartă ce stă într-o rână, cu plasă şi cu lacăt. Escaladez, legănându-mă de vreo câteva ori înainte şi înapoi, şi sar în curtea cimitirului. Numele de pe cruci şi de pe pietrele funerare sunt în maghiară şi germană. Am intrat în cimitirul catolic.

Ordonat, aranjat, plin de flori, ca o grădina în care viaţa şi moartea convieţuiesc(sic) în bună pace. O femeie, angajată probabil de saşii plecaţi în Germania, încearcă să mă lămurească despre ciudatele ,,cruci” sub forma de totemuri sculptate, care răsar în vreo două locuri, frumos lăcuite şi inscripţionate.

-Sunt obiceiuri vechi, dar nu ştiu ce înseamnă.

-Uitaţi-vă,aici este un om de vază din sat, bogat dar credincios, iar aici un fost preot reformat, maghiar.

-Da, văd bine steagul cu alb, verde si roşu.

Dau sărutmâna şi plec.

Totuşi nu seamănă cu ce am văzut în nişte fotografii vechi, dintr-un album cu amintiri turistice. Aşa că fac cale întoarsă, sar din nou portiţa, sub privile interogative ale doamnei, şi trec în cimitirul ortodox.

Aici nu escaladez nimic, ci pur şi simplu întru printr-o gaură din gard. Nu ați observat că este o mare diferenţă între felul în care îşi îngrijesc catolicii morții şi cum o fac, sau cum uită unii ortodocşii de mormintele înaintaşilor?; parcă este o boală naţională.

După mine, mărunţelul meu de şapte ani, începe săfotografieze frenetic toate crucile, florile şi mormintele. Ce i s-o fi părut interesant, nu ştiu. Dar dacă tatăl lui, a găsit de cuviinţă să intre într-un cimitir, ceva, ceva o fi. Nu?

Eu caut altceva, sau mai bine zis, acel ceva.

Pe după câteva de tufe groase de pir, festucă şi măceş, se iţeşte un vârf de scândură, umflată de vreme, care stă într-o rână lângă o cruce. Pe lângă ea, câteva floricele de mustaţa flăcăului, înviorează obiectivul aparatului.

Am găsit ce căutam!

Am găsit totemul!

Nu este precum m-am aşteptat, dar este acolo. Asta este cel mai important.

În total în cimitirul acesta ciudat, au mai rămas trei totemuri.

Ce au avut în cap şi care erau resorturile spirituale ale celor ce sculptau pentru morţii de la poalele Munţilor Perşani, asemenea arătări mortuare?

Stâlpii aceştia, făcuti dintr-o singură bucată paralelipipedică de lemn, mărturisesc prin prezenţa lor, legătura dintre românii de aici şi dacii lui Decebal.

Stâlpii solari aveau pe ei gravat un cerc, împărţit în opt arcuri egale, precum roza vânturilor. Evident unghiurile sunt la 45 de grade, adică exact latitudinea țării noastre dar și unghiul de incidență al razelor solare, în directă legătură cu solstițiul de vară. Cercul poate reprezenta sfericitatea bolții cerești, iar razele care pleacă din centru pot fi ramurile de brad care amintesc de brăduții sau buhașii puși la căpătâiul mortului.
Metafora Soarelui o putem înțelege dacă o asociem cu viziunea lui Brâncuși despre vestita Coloană a Infinitului.

Unii stâlpi aveau gravat și un plic închis, privilegiu pe care îl aveau doar cei vrednici de încrederea comunității. Scrisoarea aceasta este expresia directă a obiceiului dacilor de a trimite un mesaj zeului lor suprem Zamolxe. Un exemplu clar, care a dăinuit vreme de două mii de ani și care se pierde azi, prin ,,grija”nețămurită pe care o avem față de valorile noastre.

O legătură ciudată, între cultura păgână, paleocreștină și cea creștină, altfel nu se explică alăturarea celor două simboluri: unul creștin CRUCEA, și celălalt păgân STÂLPUL.

Povești, frumuseți ascunse, mai vesele sau mai triste există în țară. Rămâne ca după descoperirea lor, să facem ceva să salvăm, ceea ce mai poate fi salvat.

Este posibil ca vreo doi nebuni ca mine, să meargă în cimitirul mic, discret și năpădit parțial de buruieni, și să nu mai găsescă nimic.
Nimic din ceea ce mai aduce aminte despre credința dacilor despre moarte.

 

Acest articol a fost preluat de pe site-ul Plecatdeacasă.net, unde puteţi fi la curent cu drumurile lui Viorel Iraşcu spre frumuseţile ascunse ale României.

 

Puteţi vedea şi:

Frumuseţile ascunse ale României: Cheile Orzei (Ialomiţa), aval de Scropoasa

Frumuseţile ascunse ale României: Cornetu, singura mânăstire din lume pe sub care trece trenul

Frumuseţile ascunse ale României: Muscel, un sat uitat din Ţinutul Troiţelor

Frumuseţile ascunse ale României: Cheile şi cascada Lotrişorului

Frumuseţile ascunse ale României: Canaraua Fetii-minicanionul misterios din sudul Dobrogei

Frumuseţile ascunse ale României: Mica legendă a Pietrei Teiului

Frumuseţile ascunse ale României: Palatul Cnejilor – Ceahlău

Frumuseţile ascunse ale României: Transfăgărăşanul, şoseaua transcarpatică transformată în mândrie naţională

Frumuseţile ascunse ale României: Babadagul şi Geamia Gazi Paşa

Frumuseţile ascunse ale României: Peştera Poarta lui Ionele şi Cheile Ordâncuşei

Frumuseţile ascunse ale României: Ghelniţa, biserică monument UNESCO


 


9 comentarii

  1. Trist.Imi pare extrem de rau sa vad cum majoritatea romaniilor nu le mai pasa de istoria si cultura noastra, fiind mai mult preocupati si interesati de istoria si cultura altor popoare care, poate feste mai putin bogata si valoroasa decat cultura si istoria noastra..trist..Ce am putea face sa conservam poate pt viitorul copiilor, copiilor nostri,(k poate o sa-i intereseze mai mult pe ei) ceea ce a mai ramas din istoria si cultura noastra???

  2. Pingback: Frumuseţile ascunse ale României: Vulcanii noroioşi de la Hăşag. Dispăruţi, dar cu urme! | TOTB.ro - Think Outside the Box

  3. Pingback: Frumusețile ascunse ale României: Defileul Latoriței. Puține de spus în multe cuvinte. | TOTB.ro - Think Outside the Box

  4. Pingback: Frumusețile ascunse ale României: Lacurile Petrimanu și Galbenu de pe Latorița- splendoare în apă | TOTB.ro - Think Outside the Box

  5. Pingback: Cetatea Câlnic- Alba. Monument UNESCO | TOTB.ro - Think Outside the Box

  6. Pingback: Frumusețile ascunse ale României: Transrarăul – noua șosea de peste munte | TOTB.ro - Think Outside the Box

  7. Pingback: Frumusețile ascunse ale României: Topul celor mai înalte vârfuri de munte | TOTB.ro - Think Outside the Box

  8. Pingback: Frumusețile ascunse ale României: Băile Chirui- departe de lumea dezlănțuită | TOTB.ro - Think Outside the Box

  9. Pingback: Frumusețile ascunse ale României: Lacul Lala Mare- lumea pierdută a Ineului rodnean | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger