Frumusețile ascunse ale României: Lacul Lala Mare- lumea pierdută a Ineului rodnean

1

La Gura Lalei, o șatră de țigani se odihnește sub un celofan crăcănat pe patru crengi groase de brad. Zăpușiți de căldură, se adună care de pe unde, după ce aseară au coborât de pe Ineul cel plin de afine și merișor. Îi întreb temător dacă drumul forestier ce se întinde în fața mea duce către traseul Lalei, marcat cu cerculeț roșu.

 

de Viorel Irașcu (Plecatdeacasă.net)

 

Surprinzător de amabili, îmi explică cu răbdare ce și unde să mă opresc. Cale de vreo 5 kilometri merg pe un drumeag, însoțit în stânga de pârâul ce-și are obârșia la 1970 de metri, sub al doilea vârf din Masivul Rodnei, Ineul (2279 m). La un moment dat, drumul se înfundă într-o poiată mărginită de stânci cristaline, unde mai sunt ,,parcate” două dubițe ale țiganilor. Cu oarece teamă, las mașina cu alarma pusă și fără ,,ispite” pe vreo banchetă, și plec cu soția și cel mic, trecând peste primii bolovani ce alcătuiesc poteca îngustă.

N-aș zice că drumul a fost complicat, dar problema marcajelor în Parcul Național Rodna, rămâne una cât se poate de actuală.

După ce pierdem de câteva ori cerculețul roșu, ne înscriem pe un traseu ce lasă încet, încet, păduricea de molizi piperniciți și doborâturile și începe să șerpuiască printre jnepeni.

Peisajul se sălbăticește, crengile jepilor ne pișcă mâinile, pârâul se prăvale din ce în ce mai vioi peste pragurile de roci mutonate, șlefuite de gheață, iar soarele se zbenguie pe vârfurile ienuperilor piramidali. Pragul galciar din fața noastră pare că  ascunde o căldare excavată de ghețari, dar fiecare prag trecut până acum ne-a produs o mică dezamăgire. Nu este! Hai mai departe!

 

 

După un ultim efort, trecem cu răsuflarea tăiată, peste un rând de grohotișuri, și… iată-l! Lacul Lala Mare ne întâmpină cu reflexiile sale reci, de ,,ochi de mare” situat la 1815 metri altitudine. Dacă spui că piscul unui munte este răsplata năzuinței spre mai înalt și mai mare, un lac cocoțat pe tăpșanele cuaternare, echivalează cu bucuria întâlnirii cu lumea sălbatică a apelor de munte.

Pitorescul jenepenișurilor care se oglindesc în lac este dublat de morenele stâncoase care se termină brusc în buza acestuia și întregesc tabloul de minune naturală, la care asiști mut.

 

 

Câțiva turiști unguri se avântă în apa rece, țipând și vorbind din ce în ce mai tare pe măsură ce apa începe să le cuprindă trupurile. Zgomotele lor sparg liniștea zonei  și produc rumoare printre păsările care caută fructe și insecte, printre ramurile dese și șerpuitoare. Culegătorii de afine încep să coboare cu gălețile pline, agățate de hamuri pe spate, spre valea furtunoasă a Lalei, unde se răcoresc după efortul depus toată ziua.

Acesta este locul unde aș reveni oricând cu plăcere, poate și pentru a ataca Ineul cel frumos, cu cocoașa lui asimetrică cu care străpunge norii.

Ne întoarcem obosiți după cinci ore, coborând poteca și lăsând în urmă lacul. Dacă în alte situații mai ai ocazia să arunci o privire în urmă și să te mai bucuri de priveliște, aici, odată ce ai părăsit locul, totul se închide în urma ta, ca o cortină  care cade peste scena unui spectacol fascinant.

 

 

Acest articol a fost preluat de pe site-ul Plecatdeacasă.net. Puteți accesa și:

 

Frumusețile ascunse ale României – Moara de apă din satul Gura Haitii

Frumusețile ascunse ale României: Lucina – Herghelia din creierii Obcinelor Bucovinei

Frumusețile ascunse ale României: Abaţia cisterciană de la Cârţa, cea mai veche din ţară

 
 
 
 
 
 
 
 
 

 


Un comentariu

  1. Pingback: Frumusețile ascunse ale României: Casa muzeu din Solca- Bucovina | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger