FOTO Plimbarea de sâmbătă: Situl Natura 2000 Grădiștea Căldărușani Dridu

2

La circa 30-45 km de București, într-o zonă de câmpie cu caracteristici rurale, există un Sit Natura 2000 denumit Grădiștea-Căldărușani-Dridu ROSPA0044. Situl are 6.642,3 hectare, terenuri situate între 44 și 101 m altitudine și aflate în regiunile biogeografice stepică și continentală, la limita acestora. În aria sitului sunt incluse mozaicuri de habitate, de la zone umede lacustre, bălți, canale, la fânețe, pășuni, fragmente ale legendarilor Codrii ai Vlăsiei, pădurile ocupând 45% din suprafață.

 

 

de Peter Lengyel


Acestea sunt constituite din variate specii arborescente, de la specii de stejari, cer, jugastru, frasin, la sălcii sau plopi. Lacurile din zonă sunt urme ale existenței unor limanuri fluviatile sau rezultate din ridicarea de baraje și diguri; luciul de apă este habitatul unde persistă peștișoara (Salvinia natans) o plantă aflată pe Lista Roșie. Există aici 3 suprafețe de apă mai consistente: lacurile Căldărușani și Dridu și balta numită Balta Neagră, acestea fiind înconjurate de stufărișuri, păpuriș, rogozuri… inclusiv cu zone acoperite de stânjenei de baltă (Iris pseudacorus); cursuri de ape care șerpuiesc prin câmpie, împrejmuite pe alocuri de tufărișuri și zone cu păduri, sunt adevărate coridoare ecologice, totodată reprezintă atracție pentru specii aflate în migrație, ca locuri de hrănire și odihnă… iar pe timp de primăvară-vară se instalează aici efective ale speciilor cuibăritoare.

Conform Formularului Standard al sitului, aici cuibăresc 35-50 perechi de stârc galben (Ardeola ralloides), 25-28 indivizi de rață roșie (Aythya nyroca), 7-8 perechi de buhai de baltă (Botaurus stellaris), 2 p. de barză albă (Ciconia ciconia), 3-4 p. de erete de stuf (Circus aeruginosus), 40-60 p. de egretă mică (Egretta garzetta), 12-20 p. de stârc pitic (Ixobrychus minutus), 70-80 p. stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), 7-8 p. cresteț pestriț (Porzana porzana), iar crestețul cenușiu (Porzana parva)este considerat ca fiind relativ comun. Dintre păsările aflate în pasaj, situl este utilizat de 20-200 indivizi de stârc galben (Ardeola ralloides),  3-8 exemplare de lebădă de iarnă (Cygnus cygnus), 40-210 egrete mari (Egretta alba), 60-200 egrete mici (Egretta garzetta), 80-90 de cormorani mici (Phalacrocorax pygmeus), 400-700 de bătăuși (Philomachus pugnax), 40-80 de fluierari de mlaștină (Tringa glareola). Pe lângă acestea, relativ comună este chira de baltă (Sterna hirundo) și rare sunt aparițiile de chirighiță neagră (Chlidonias niger), piciorong (Himantopus himantopus), ciocîntors (Recurvirostra avosetta), ferestraș mic (Mergus albellus). În migrație apare și gârlița mare (Anser albifrons), dar putem vedea aici și barza neagră (Ciconia nigra), stârcul purpuriu (Ardea purpurea), șerparul (Circaetus gallicus). Dintre speciile cuibăritoare, mai merită amintite: prigoria (Merops apiaster), pupăza (Upupa epops), precum și privighetoarea de zăvoi (Luscinia luscinia) și privighetoarea roșcată (Luscinia megarhynchos).

Acest sit Natura 2000 se află în custodia Clubului Ecologic UNESCO Pro Natura. Este posibilă desemnarea ariei ca sit Ramsar, deoarece în perioada de migrație acesta găzduiește peste 20.000 de exemplare de păsări de baltă.

 

Egretă mică (Egretta garzetta)

Stârc cenușiu (Ardea cinerea)

Stârc pitic (Ixobrychus minutus)

 

Pui de găinușă de baltă (Gallinula chloropus)

 

Bizam (Ondatra zibethica)

 

Chirighiță cu obraji albi (Chlidonias hybrida)

Stârc de noapte, juvenil (Nycticorax nycticorax)

Stârc purpuriu (Ardea purpurea)

 

 

Nagâț (Vanellus vanellus)

 

 

© dr. Peter Lengyel

 

Acest material a fost preluat de pe blogul biologului Peter Lengyel.

Peter Lengyel s-a născut în 1973 în Sighetu Marmaţiei şi a absolvit biologia la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj. Este biolog, expert în conservarea biodiversităţii, fotograf al naturii, membru al Asociaţiei “Valea Verde”, dar şi secretar ştiinţific la ONG UNESCO Pro Natura, cu sediul în Bucureşti, şi membru al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii.

 

Puteți accesa și:

FOTO Situl Natura 2000 Ciocănești – Dunăre

FOTO Specii în declin: Bătăuşul (Philomachus pugnax)

FOTO Plimbarea de sâmbătă: Munții Țibleș

FOTO Bocşe, cărbune de lemn – mangal

FOTO Plimbarea de sâmbătă: Iezerul Mare – Munţii Igniş

FOTO Plimbarea de sâmbătă: Rezervaţia Naturală Râpa Roşie

FOTO Tăul Chendroaiei – Munţii Gutâi

În zbor cu vulturii: Parcul Natural Torcal de Antequera – Andalusia – Spania

FOTO Plimbare prin Delta Ebro – Spania

Traseul de sâmbătă: Alpii Austrieci, Tirol, Valea Lech

FOTO Parcul Natural Roussenski Lom – Bulgaria

FOTO Groapa Ruginoasă – Munții Apuseni

FOTO Parcul Naţional Triglav – Slovenia: Un paradis european

FOTO Trezirea naturii în Parcul Naţional Kampinoski – Polonia

FOTO Parcul Național Gir – Natura captivantă a Indiei

FOTO Peștera Gheţarul de la Scărişoara

Parcul Naţional Usedom – Germania

FOTO Parcul Naţional Gauja – Letonia

FOTO Parcul Naţional Dzukija/ Dzukijos – Lituania

FOTO Rezervația Biosferei Delta Dunării: Când paradisul naturaliștilor devine realitate

FOTO Cheile Dobrogei: Acolo unde peisajul împlinește aproape 2 miliarde de ani

FOTO Pădurea Niculițel – Valea Teilor: Un peisaj de basm al Dobrogei

FOTO Pădurea Babadag: Biodiversitatea de la balcanic, la submediteranean

FOTO Parcul Național Munții Măcinului: 50% din specii pe 1% din suprafață

FOTO Grindul Chituc – Sălbăticia care va intra pe mâna dezvoltării turistice

FOTO Grindul lupilor sau paradisul pasarilor

FOTO Canaraua Fetii: Natura amenințată de clopotul bisericii

FOTO Rezervația Biosferei Delta Dunării – Cum ar putea arăta Paradisul

FOTO Rezervația Biosferei Delta Dunării – Biodiversitate demnă de Arca lui Noe

FOTO Histria, locul unde natura a luat în stăpânire ruinele vechilor civilizații

FOTO Lacul Techirghiol, cu totul altfel decât în cărțile poștale

FOTO O lume spectaculoasă, dar ignorată: Limanu, Dobrogea

FOTO Pădurea Dumbrăveni – Dobrogea

FOTO Pădurea Hagieni – Dobrogea

FOTO Canaralele de la Hârşova

FOTO Dunele marine de la Agigea

FOTO Rezervaţia Allah Bair – Dobrogea

FOTO Vama Veche – 2 Mai: Înapoi la sălbăticie

FOTO Festivalul Antic și Medieval – Aeternus Maramorosiensis 2011

FOTO Bialowieza – Ultima pădure de şes din Europa

FOTO Zboruri peste verde – Maramureş

FOTO Ecosisteme din Transilvania: Pădurile de fag

FOTO Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş

FOTO Lacul Sfânta Ana și Tinovul Mohoș

FOTO  În zbor peste Dobrogea

FOTO Survolând Delta Dunării

Creativitate științifică și artistică – pentru bani

Creativitatea intelectuală-artistică este cea care ne face diferiți în mod vizibil de celelalte ființe vii. Ea este cea care a stat la baza operelor de artă realizate până acum, ca și la baza progresului științific. De fapt, constatăm că fără a avea creativitate manifestă, noi încă eram sus în copaci și trăgeam de banane. Înțelegerea Lumii prin analiza rațională a realităților stă la baza științei: în era modernă a ultimilor 250 de ani, știința a luat locul religiozităților variate, ca modalitate de interpretare și înțelegere a Lumii, ca fundament al unei societăți din ce în ce mai umane…

 

Creativitatea artistică îți dă libertate nemărginită în domeniul muzical, fotografic, grafic șamd… În domeniul științific, creativitatea deși esențială, trebuie să păstreze un bun contact cu realitatea rațională, în sensul să fie capabilă să explice și să prezică mai bine fenomenele, decât abordările de până atunci. Cred că este evident valoarea inimaginabilă a intelectului uman relevant, a capacității extraordinare a geniului… savant sau artist… în comparație cu marile mase de oameni din mediocritate. Este interesant de privit și comparat trecutul cu prezentul, cam pe ce sunt orientate aceste minți sclipitoare și de ce contexte sociale/administrative/ financiare sunt ele controlate.

 

Probabil că mare parte a oamenilor nu va avea niciodată legătură directă cu creativitatea artistică și chiar mai puțin cu cea științifică, în sensul că foarte mulți oameni sunt constrânși să lupte pentru supraviețuirea minimală, și nici nu au de unde să aibă educația necesară pentru preocupări de acest gen; totuși, probabil că diferența de fundament dintre creatori și ceilalți este existența versus inexistența unei determinări interioare, sufletești, a atracției față de creativitatea artistică și/ sau științifică. Probabil ca oamenii din respectiva majoritate nu au nevoie de creativitate în viața lor personală. Ei sunt uriașele mase de executanți, care fac prin munca lor ca societatea să existe, dar nu au capacitatea să producă acea noutate care face ca societatea să progreseze… pe baza descoperirilor științifice, a inovațiilor tehnologice și a dezvoltării artelor apte de a produce frumusețe… armonie… fericire.

 

Există persoane care au zugrăvit pereții și au vopsit gardul, alții care au creat opere de artă picturală sau arhitecturală care te fascinează… dacă ai ocazia să le vezi… și capacitatea intelectuală de a le pricepe. Unii oameni nu au învățat să citească, alții au scris opere literare impresionante. Niște persoane au realizat opere științifice care stau la baza modului nostru de a vedea și percepe/ înțelege Lumea, oameni care au fost capabili să deschidă noi perspective care apoi să fie finisate și detaliate de hoardele de epigoni. Creativitatea mare, cea deschizătoare de drumuri noi, de noi perspective, cea care schimbă paradigmele, necesită o genialitate care să dea șansă de apariție a ideilor noi, a noilor abordări mai cuprinzătoare, care pot explica și previziona mai bine ce anume se întâmplă în Lume.

 

Există o similaritate între creativitatea artistică și cea științifică, deoarece ambele necesită o dăruire extraordinară… chiar totală față de subiect: o dăruire la modul cel mai sincer posibil, o iubire a acelui domeniu, interesul personal de a înțelege și de a dezvolta subiectul la un mod artistic-original… sau științific-original. Devine evident că o activitate creativă de acest gen nu se poate face pentru bani, sau nu prioritar pentru bani. Nu există sume cu care să îl poți face pe Darwin să lucreze decenii pentru scrierea acelor cărți. Nu există bani pentru care cineva să picteze Mona Lisa/ Gioconda… pentru asta trebuie ca sufletul și intelectul tău să fie chiar Leonardo da Vinci; nu există bani pentru care cineva să proiecteze Sagrada Familia… pentru asta tu trebuie să fii Antoni Gaudi și să lucrezi la subiect… susținut și înflăcărat timp de decenii… până la momentul în care te lovește un tramvai.

 

În ultima vreme, în epoca societății de consum, lucrurile se schimbă radical. Pentru a face cercetare, este nevoie de bani, resurse financiare consistente. Cei care orientează finanțarea, predefinesc în mare parte și direcțiile de cercetare și tipul de rezultate la care trebuie să se ajungă, totodată au control asupra utilizării acestora. Finanțarea cercetărilor poate sugera sau chiar prevedea la ce rezultate „trebuie să se ajungă”, adică ce „trebuie demonstrat” conform contractului, spre exemplu că poți arunca în mare deșeuri nucleare fără a periclita ecosistemele, sau că activitățile miniere de suprafață duc la crearea de noi habitate… bune pentru biodiversitate. Corporații de bioinginerie și medicamente, dezvoltatoare de tehnologie sau de soft, și mai puțin vizibil dar cu atât mai finanțat domeniul militar și cel al serviciilor de informații… atrag o bună parte a creierelor capabile de a face știință… iar rezultatele capacităților lor creative și intelectuale sunt folosite și controlate de structurile care îi angajează.

 

Analizând situația științei actuale, se poate constata că finanțarea acesteia este controlată de grupuri de interese politico-economice care dețin puterea decizională. Așadar, resursele sunt direcționate către cercetarea subiectelor care prezintă interes pentru acele grupuri care decid alocarea banilor (manipulare genetică, biotehnologii, armament nuclear și biologic, tehnologii de comunicare etc), astfel că știința este utilizată ca o cârpă cu care îți ștergi bocancii. Oare ce procent din finanțarea cercetării din UE este alocată cercetărilor nucleare? 75%? Cercetarea, știința de vârf, a ajuns astfel înhămată la interesele agribusiness (GMO, chimizare etc) a industriei militare, telecomunicațiilor șamd, toate controlate de grupuri de interese puternice din punct de vedere economic (și deci și politic).

 

Cumpărarea de expertiză științifică face ca cel care deține controlul asupra banilor să poată demonstra ceea ce vrea, cumpărând cercetarea necesară. În aceste situații, concluziile raportului sunt preexistente, sub forma sintagmelor de genul „investiția este benefică pentru mediu și nu produce distrugere sau riscuri”… doar datele trebuie ajustate. „Dezbaterile publice” sunt simple caricaturi care mimează “ceea ce ar fi trebuit să fie”, iar deciziile „dezvoltării” sunt preexistente… cu foarte rare excepții, mai cu seamă reprezentate de situații totalmente scandaloase. Cumpărarea adversarilor, introducerea de cai troieni în mișcările de opoziție, iar în cazul situațiilor când astea „nu rezolvă problema”, discreditarea oponenților, alipirea de ei a unor „iraționalități” și „ignoranțe” este o tactică replicată deja de milioane de ori.

 

Societatea consumeristă modernă îi sugerează-forțat copilului, prin 1.000 de metode, că succesul uman se măsoară în bani. Nu mai contează să creezi Sagrada Familia, nu mai contează Evoluția Speciilor sau Teoria Relativității, ci contează pentru câți bani poți scoate la produs creativitatea ta, cu cât te poți vinde… indiferent la ce folosește și în ce scopuri este utilizat ceea ce ești pus să lucrezi. Nu mai contează ca tu să fii autorul unei opere științifice care aduce noutate reprezentativă și benefică pentru civilizație, contează să te plătească bine ceva laborator de cercetări în domeniul armelor biologice, ceva corporație care produce GMO-uri… Ești bine plătit și nu mai contează ce consecințe are munca ta… ești chiar fericit, iar restul nu mai contează.

 

James Lovelock, fost cercetător la NASA, zicea că dacă cercetătorul vrea să se poată ocupa de întrebările pe care le consideră importante la modul real, el trebuie să caute să fie independent financiar. Ușor de zis. Dar, altfel, se ajunge la faza când „acum sunt bani pentru a demonstra încălzirea globală”.

 

Evident că o astfel de situație face ca în Lumea actuală post-modernă știința să fie privită ca o preocupare care poate produce bine sau rău în societate, depinde cum este folosită… și de cine. Cum este ea finanțată? Câteva exemple relevante de “domenii ciudate” pot să fie organismele modificate genetic, agricultura chimizată, armamentul nuclear și armele biologice, dezvoltarea unor softuri agresive care distrug sistemele informatice ale adversarilor sau permit extragerea de date…, dezvoltarea platformelor de manipulare în masă șamd.

 

Sistemul actual este de așa natură încât chiar dacă vorbește de libertate, de fapt există o libertate-controlată, ținută în chingi birocratice și financiare inimaginabile. Te poți întreba, dacă Darwin ar fi fost angajat pe undeva, nu îl puneau „să facă curat prin depozit”, eventual să facă o colecție de „ceva” și să scrie o lucrare despre ele? Ne putem întreba, dacă Darwin ar fi fost constrâns să depună diferite proiecte cu stufoasa lor birocrație, scrise pe gustul finanțatorilor, să facă rapoarte și bugete, dacă făcea foi de deplasare și calcula kilometri și carburant, reușea cumva să se afunde printre hârtii care veșnic au o mică problemă cu ștampila care trebuie să fie în când în colțul X, când Z sau Y deasupra semnăturii… poate că noi și acum eram lipsiți de roadele intelectului lui creativ, care stă la baza înțelegerii Lumii aflate în evoluție…. La fel cu Giordano Bruno, Galileo Galilei, Albert Einstein, Alfred Russel Wallace, … Goethe șamd. Dacă mintea lor stătea la deadline-uri și obligația de a publica în jurnalul cu factor de impact X, poate că și acum aveam o viziune XXX asupra Lumii similară cu cea a pitecantropilor. Exista riscul mare ca ei să se înece în birocrație și calcularea de punctaje care să măsoare performanțele lor intelectuale, științifice. Iar dacă manuscrisele lor revoluționare erau citite de ceva editori care a priori erau deținătorii Adevărului și știau că evoluție-așa-ceva-nu-se-poate,… exista și varianta ca acele scrieri să fi fost aruncate la gunoi.

 

Creativitatea are nevoie de momentele extraordinare când sufletul-intelectul se revarsă în capacitatea persoanei de a crea artă, știință sau o simbioză a acestora. În lumea birocrației constrânse în programe fixe, îți poți închipui poetul mergând la muncă unde scrie 8 ore… și îți poți închipui cam ce poezii poate să producă, la comandă, un robot imbecil. Îți poți imagina că cineva ar fi venit să facă punctajul lui Aristotel sau Kant, să vadă cât a lucrat și dacă a făcut bine treaba? La fel Mozart, Beethoven, Monet, Salvador Dali… șamd.

 

Tinerii artiști sunt angajați azi în firme de publicitate și de producere de soft și puțini mai rămân liberi pentru a face muncă de artist, adevărată… liberă… nu aflată în solda corporațiilor adică a manipulărilor prin reclame. Artistul, fără publicitatea realizată de unii sponsori, nu se știe cât ar putea să supraviețuiască. Poate unul ici, altul colo… dar nu în număr consistent. La fel cei interesați de știință…  Riscurile supraviețuirii “pe o piață instabilă”, fac aproape imposibilă existența artiștilor și savanților/ experților liberi, așa că aceștia devin înregimentați în diferite structuri care au agendele lor, departe de cele care ar fi în interesul general al societății umane. Așadar, cercetătorul angajat în sistemul de unde primește salarizare, este constrâns să cerceteze „ce trebuie” și să își țină părerea pentru discuții eventual între prieteni. Astfel de cercetători au mandatul să producă cunoaștere sub contract de confidențialitate… controlată de cei care îi au ca sclavi angajați. Incredibil?

 

Până nu demult, în Japonia energia nucleară era considerată sigură, dar dezastrul de la Fukushima a arătat cam ce capacitate intelectuală de prevenire…, de management a dezastrelor există până și în această țară care simbolizează perfecțiunea tehnicii și managementul de performanță. Dacă explodează o centrală nucleară, este un dezastru local sau regional, cu implicații în timp și spațiu, uneori la mare distanță. Dar a te juca cu organisme biologice contaminante, cu niște bacterii sau virusuri… și a le transforma în arme biologice… este o cu totul altă situație. Te poți întreba, unde găsești oare un expert realmente independent, capabil să analizeze problematici de energetică nucleară, impact de mediu al unui proiect sau al unei strategii de dezvoltare, organisme modificate genetic (GMO) șamd? Unde este un expert în arme biologice care să analizeze riscul cercetărilor militare din acest domeniu… un expert care să fie în afara sistemului și să aibă credibilitate? La experți în GMO… există câțiva dezertori care s-au săturat din variate motive de apartenența-formală la sistem și au ieșit pe margine, eventual implicați în ceva organizații neguvernamentale… dar nu ai cum să evaluezi care este afilierea lor reală… cât de mult sunt niște simple cârtițe… niște cai troieni.

 

„Știința” este utilizată ca oferind credibilitate în tot felul de reclame promovate intensiv prin mass media, în care actori profesioniști joacă „savantul deștept și ciudat”, manipulând masele de creduli… pe baze științifice. Un asemenea sistem face ca scopul nobil al cercetării și al artei să se transforme în mecanisme de manipulare a maselor, scopul nobil al științei ca iubire a cunoașterii este pervertit la rangul de creatoare de arme biologice, ciomag în mâna celui care deține virusul ucigaș, bacteria mortală, împreună cu antidotul. Este oarecum o capcană prin care cele mai luminate minți sunt atrase, absorbite, anihilate sub controlul corporatist și al unor agenții la fel de controlate. Incredibil că geniul uman poate să pice în asemenea capcane create de societate.

 

Există azi echipe de cercetare care lucrează la detaliul-detaliului la careva subiect, și desigur că prin eforturile lor se avansează în cunoaștere. Există o competiție acerbă, o goană furibundă pentru a mai afla ceva detaliu și a publica mai repede decât echipa competitoare… Dar nu mai există “nici un fel de timp” pentru abordarea marilor subiecte… care trebuie gândite în liniște… poate decenii… așa cum zicea Einstein… să se retragă în liniștea clădirii unui far, la malul mării. Marile progrese în înțelegere rezultă din schimbările de paradigmă, cum a fost cea concepută de Darwin sau Einstein. A fost nevoie de geniul creator al câte unui om, care să adune date, să le sistematizeze, să analizeze subiectul o viață întreagă, plin de pasiune sinceră și dăruire nelimitată în încercarea de a înțelege esența fenomenelor. Doar așa se putea să apară cumva o șansă minusculă de a avea Ideea care să revoluționeze domeniul… idée care apoi a trebuit să fie formulată în așa fel încât ea să devină inteligibilă, sub forma unei teorii testabile și de alții. Deși științele progresează în analize ale detaliilor și există o uriașa cantitate de microefervescență, totuși mari reinterpretări par să fie oarecum mai rare față de uriașul aparat pus în mișcare; te poți întreba, oare sistemul acesta favorizează doar cercetarea micilor detalii-de-detalii și nu este apt de a oferi condițiile pentru progresul înțelegerii marilor sisteme?

 

Se constată că marii gânditori… savantul deschizător de drumuri, ca și artistul creator, sunt în mare parte în afara sistemului acesta al evaluărilor în bani, al punctajelor de 2 lei și al altor mizerii birocratice. Atât creatorul de artă cât și creatorul de știință lucrează pentru că așa este firea și starea lor naturală, asta le produce satisfacție și împlinire. Lucrează pentru ei personal și pentru umanitate, nu pentru bani și nu pentru corporație, nu pentru agenția care îi angajează. Desigur, există artiști disponibili să lucreze la reclamele manipulatorilor în masă, savanți disponibili să lucreze la comandă pe bază de contract, spre exemplu la studii de impact ale proiectelor care distrug biodiversitatea, dar aici ei seamănă mai mult cu Șacalul sau alt lichidator, care înțelege țelul, execută acțiunea, ia banii și pleacă.

 

Parcă ar fi două specii diferite, una a creatorilor adevărați de științe și arte… care au trăit pentru aceste scopuri, pentru înflorirea umanului civilizat… o alta a “artiștilor” care contribuie la o mai facilă manipulare a maselor, o lume a târâturilor care aleg să fie plătite pentru a face “studii de impact” care pretind să demonstreze că betonarea va face biodiversitatea mai exuberantă, cei care au făcut posibilă existența semințelor sinucigașe sau a armelor biologice de distrugere în masă.

 

În lumea modernă-postmodernă actuală, se ajunge ca știința și arta să își piardă acea sacralitate pe care o avea (măcar) în sufletul celor care își dedicau viața acestor preocupări. Acum faci artă și știință pentru bani… iar cei care nu așa fac sunt marginali și nesemnificativi: asta înseamnă că artistul și omul de știință sunt puternic controlați de cei care pot să ofere banii. De la Știința care duce omul către cunoașterea Lumii, se ajunge la o știință în care prioritară este în cel mai bun caz relevanța socială imediată, cu rolul de a crește competitivitatea economică. Astfel știința devine o oarecare unealtă în mâna grupărilor puternice economic și politic, situându-se din ce în ce mai departe de a fi un factor de echilibru, o analiză rațională a realităților.

 

O astfel de situație duce la subminarea esențialului din artă și știință… subminează libertatea de gândire, de exprimare, de creativitate și de cunoaștere. Acum, când omenirea are nevoie de a fi aptă să analizeze marile subiecte, esențiale pentru viitorul civilizației, geniile sunt absorbite în laboratoare corporatiste și ale “agenturilor”. Creatori de artă ai vremurilor apuse, gânditori, savanți… cu toate dificultățile existenței, pare că au fost mai norocoși și mai liberi decât cei din lumea actuală? Pare aproape incredibil. Einstein, Darwin, Giordano Bruno, Galileo Galilei, Stephen Hawking, mă gândesc la ei cu sentimente de curiozitate, admirație, și chiar iubire față de omul genial prin faptul că îl interesează Lumea și își investește toată viața în înțelegerea realităților, și reușește să deschidă noi orizonturi intelectuale, are capacitatea să aibă dreptate chiar și în cazul când este ars pe rug de prostimea conducătorilor imbecili și habotnici, care au pierdut din sufletul lor orice urmă de uman.

 

© dr. Peter Lengyel

Posted in Despre Cunoastere | 6 comentarii

Parcul Natural Comana

Parcul Natural Comana se află în Câmpia Română, la circa 30 km sud de București, în direcția Giurgiu. Un peisaj al silvostepelor, cu păduri de stejari, zăvoaie dezvoltate pe lângă cursuri meandrate de ape, păduri de luncă, peisaje lacustre/ bălți, mlaștini și alte zone umede, sărături, zone cu vegetație stepică, pajiști, fânațe, pășuni șamd. Dacă încercăm să ne facem o imagine despre valorile naturale ale zonei, este bine ca pe lângă vizitele din teren, să citim și să sistematizăm variatele date din documente disponibile, de la Formularele Standard ale Siturilor Natura 2000 Comana (SCI și SPA), Planul de Management al Parcului Natural Comana, variate lucrări științifice. A face o analiză ecologică, a alege speciile care oferă caracter reprezentativ acestui peisaj, a le pune în context inteligibil… de la forma unor tabele cu ale lor aspecte pozitive și/sau greșeli… a clarifica unele aspecte controversate sau dubioase, cere ceva timp și energie. O astfel de inițiativă, care să ducă la crearea unei prezentări structurate, coerente și interesante a zonei, are nevoie de ani de zile de muncă. Dar trebuie început de undeva…

În peisajul geografic în care se situează Parcul Natural Comana, apar câmpii tabulare aflate la 85-95 m altitudine, o platformă fragmentată în care sunt adâncite depresiuni și cursuri de ape. Câmpia Română prezintă un substrat cristalin, pe care sunt depuse depozite mezozoice (Triasice, Jurasice și Cretacice) aflate la peste 100 m adâncime, apoi depozite lacustre și fluvio-lacustre Pliocene de argile, nisipuri, pietrișuri, gresii, marne și calcare iar la suprafață există depozite loessoide eoliene fine, de 10-20 m grosime, acumulate în perioada Glaciațiunii Cuaternare. Platforma Burnazului și Câmpia Teleormanului, prezintă la extremitatea sudică o denivelare de 56-58 m la contactul cu Dunărea. Cercetările de geografie fizică în Câmpia Română au baze în activitatea lui Gregoriu Ștefănescu (1836-1911), dezvoltate ulterior de George Vâlsan în lucrarea Câmpia Română (1915), unde sunt prezentate aspecte de geomorfologie, hidrografie șamd. Padinile și crovurile sunt adâncituri de 2-6 metri și diametre de 500-1500 m. Canalele săpate de cursurile de ape au văi largi și adânci, aflate la 42-45 m altitudine (Argeș, Neajlov, Câlniștea, Gurban).

În zona Comana, temperatura medie multianuală este pe la 11 grade C, cu gerul cel mai puternic atingând -31,2 grade C la 24 ianuarie 1942 și arșița cea mai mare de 40,3 grade C, la 29 iulie 1928. Precipitațiile se situează pe la 560 mm/an, cantități mai mari fiind la începutul verii, prin iunie. În acest peisaj există ape temporare, care au curgere activă doar după ploi cu caracter torențial, ape ce se scurg prin văi scurte, cu versanți abrupți, precum și cursuri de ape cu caracter permanent, dar debit puternic variabil atât sezonier (mare parte a apelor se scurg primăvara și la început de vară) cât și în acord cu cantitatea momentană de precipitații.

Râul Neajlov are un bazin hidrografic de 3.660 kmp, cu altitudinea medie de 162 m și debitul de 6,48 mc/s. Cursul Neajlovului este pe un teren aplatizat, astfel că apar numeroase meandre (coeficient de sinuozitate apropiat de limita teoretică maximă), precum și ramificări în brațe care duc la formarea unor zone umede precum balta Comana. Existența acestor zone umede a creat un microclimat mai umed, care a permis existența unei vegetații higrofile în peisajul de câmpie uscată… având efecte benefice inclusiv asupra pădurilor.

Cursul râului Neajlov, străbate Parcul Natural Comana de la vest la est, iar lunca acestuia are o mare însemnătate pentru conservarea diversității biologice, mai cu seamă în zona bălții Comana, o microdeltă situată pe cursul inferior al acestui râu. Balta Comana este afectată de colmatare, din cauza aportului de aluviuni aduse de Neajlov de pe terenurile arabile, precum și din cauza materiei organice formate în cantitate mare, mai cu seamă ajutate de nutrienții din agricultură care fac posibilă eutrofizarea.

Mari suprafețe de pădure au fost defrișate în perioada 1830-1850, pentru a extinde terenul agricol. Defrișarea pădurilor, regularizarea apelor a dus la creșterea vitezei de scurgere a apelor, creșterea agresivității viiturilor precum și la o eroziune puternică și consecința aceștia… colmatarea, ceea ce are efecte asupra hidrografiei la nivel de peisaj. Zonele umede reprezentate de balta/ lacul Comana și alte câteva peisaje lacustre/ mlăștinoase de dimensiune mai redusă (situate la Călugăreni și Mihai Bravu), au fost afectate de intervenții umane orientate către desecarea apelor, activități derulate cu intensitate și în ultimele decenii. Aceste intervenții au avut efecte dramatice în privința reducerii habitatelor necesare pentru speciile care depinde de asemenea medii de viață. Regularizarea și amenajarea Argeșului desfășurată înainte de 1990, apoi a Neajlovului, au avut ca scop creșterea suprafețelor de teren arabil. Nivelul apelor a coborât cu circa 2,5 m în zona de vărsare a Neajlovului în Argeș, ceea ce arată că aceste amenajări hidrotehnice au afectat în fundament distribuția naturală a apelor, având consecințe asupra disponibilității apei în sol, necesare pentu existența ecosistemelor încă natural ale peisajului. În lunca Argeșului, săparea canalului Dunăre-București a dus la coborârea nivelului pânzei freatice cu 5-6 m, iar asta a produs uscarea masivă a pădurilor de plop alb, plop negru și salcie. Intervențiile umane asupra naturii pot fi simbolizate prin desecarea unor suprafețe a bălții Comana, care ulterior au încercat să fie compensate prin reconstrucție ecologică, mai exact ridicarea unui dig/baraj pe cursul Neajlovului, în cadrul poiectului Life Ro 8571 din 2002 Restaurarea bălții Comana.

Aridizarea la nivel de peisaj afectează pădurile, ca urmare a coborârii nivelului apelor freatice… dar această aridizare distruge mai cu seamă peisajele zonelor umede… care rămân lipsite de apele care le dau viață. Variatele tipuri de sol sunt în corelație cu stilul locației (mlaștini, păduri, stepe, sărături), solurile fiind dezvoltate pe suprafețe variate, spre exemplu aluviale unde au fost depuse sedimente de diferite texturi, lutoase, nisipoase, pietrișuri, depozite loessoide șamd, având umiditate diferită, ca și cantitate de humus variabilă.

Parcul Natural Comana a fost înființat prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 din decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 38 din 12 ianuarie 2005; înființarea parcului a fost realizată pe baza documentației științifice elaborate de Institutul de Cercetări Biologice/ Academia Română încă din 1954, mai ales cu scopul de a proteja două rezervații, unul pentru ghimpe (Ruscus aculeatus) și altul pentru bujor (Paeonia peregrina romanica), la care a fost adăugată balta Comana, ca rezervație naturală și arie de protecție avifaunistică. Pe teritoriul Parcului Natural Comana, există acum 10 comune care au o populație recenzată la 43.047 locuitori, ceea ce face ca densitatea medie să fie de 65,46 locuitori la kmp; este o populație umană cu tendință de îmbătrânire, cu natalitate scăzută.

Parcul Natural Comana este încadrat în categoria V IUCN, având scopul de conservare a peisajului și recreere, iar rezervațiile incluse în parc, încadrate în categoria IV IUCN, au rol de a proteja habitate și specii. Parcul Natural are 24.963 hectare, din care pădurea – parte a Codrilor Vlăsiei – acoperă 9.613 hectare, balta Comana are 1.180 hectare, la care se adaugă circa 300 de hectare de zone umede mlăștinoase, cu ape temporare și sărături… iar restul terenului este reprezentat de pășuni, terenuri agricole arabile, localități rurale, infrastructură șamd. Mănăstirea Comana, ctitorită de Vlad Țepeș în 1462, a fost reconstruită în secolul 16.  Pădurile mănăstirii Comana au trecut în proprietatea statului la 1864. Pădurile aflate în proprietate privată au fost tăiate în stil crâng, o practică ce duce la degradarea arboretelor. După 1880 au fost realizate “împăduriri”… făcute cu o specie alohtonă… salcâmul, dar au fost plantate și alte specii, precum gârnița, cerul, stejarul brumăriu, stejarul. Mai există și azi exemplare monumentale de stejar și alte specii arborescente, declarate monumente ale naturii.

Rezervația de bujor românesc (Paeonia peregrina romanica) se extinde pe 231,44 hectare și este menționată în legea 5/2000, având codul 2419; este un platou aflat la 90 m altitudine, având depresiuni și văi care coboară la 50-60 m altitudine; bujorul apare la Comana în mai multe arii, dar în zona acestei rezervații este cea mai consistentă prezență a speciei… cu toate că umbrirea produsă de pădure a dus la scăderea densității bujorilor, ceea ce a necesitat intervenții de rărire a arborilor și tăieri în ochiuri, pentru a crea condiții mai favorabile pentru specia căreia rezervația îi este dedicată. Pe lângă bujor, aici mai există brândușă galbenă (Crocus flavus), frăsinel (Dictamnus albus), mărgăritar (Convallaria majalis), precum și Carex montana, Centaurea rutifolia jurineifolia, Inula hirta, Iris variegata, Iris gramineea, Rosa gallica, Scutellaria altissima, Lychnis coronaria, Buglossoides purpurocaeruleum, Salvia pratensis, Asperula taurina leucanthera șamd.

Rezervația de ghimpe (Ruscus aculeatus) are 249,4 hectare; specie sudică, în aceste peisaje ghimpele atinge limita de nord a arealului ei; în această rezervație naturală nu se fac intervenții silviculturale.

Balta Comana are protejate 1.206,4 hectare, din care doar 5% este luciu de apă permanent: pe timpul verilor mai secetoase, debitul apei venite pe cursul Neajlovului scade în așa măsură încât se pierde contactul dintre acest curs și cuvetele lacustre învecinate… care astfel devin izolate, brațe moarte. În zonele acvatice și palustre ale bălții Comana există o vegetație diversă de plante submerse (Myriophyllum verticillatum, Ceratophyllum sp. Potamogeton lucens, Potamogeton perfoliatus), natante (Nymphaea alba, Nuphar luteum, Nymphoides peltata, Trapa natans, Stratiotes aloides, Hydrocharis morsus-ranae, Lemna minor). Vegetația higrofilă a mlaștinilor este dominată de stufărișuri și păpurișuri (Phragmites australis, Typha angustifolia, Schoenoplectus lacustris, Glyceria maxima), dar sunt prezente și Mentha aquatica, Polygonum mite, Sparganium erectum, precum și Typha minima. Stufărișurile oferă loc de cuibărire pentru specii de lăcar: lăcar mare (Acrocephalus arundinaceus), lăcar de mlaștină (Acrocephalus palustris), lăcar de stuf (Acrocephalus scirpaceus), lăcar mic (Acrocephalus schoenobaenus). Zonele umede, margini de lacuri ajung în contact direct cu pădurea, aceste zone ecotonale fiind populate cu exemplare ale unor specii arborescente (Fraxinus excelsior, Acer campestre, Ulmus minor) precum și arbuști (Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rubus hirtus).

În timpul migrației, balta Comana atrage un număr semnificativ de păsări de baltă, dar există aici și efective cuibăritoare consistente. Dintre păsările de baltă cuibărește aici egreta mare (Egretta alba), egreta mică (Egretta garzetta), stârcul pitic (Ixobrychus minutus), stârcul cenușiu (Ardea cinerea), stârcul roșu (Ardea purpurea), stârcul galben (Ardeola ralloides), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax), buhaiul de baltă (Botaurus stellaris) șamd. Există variatele specii de rațe care pot fi observate la balta Comana: cuibărește rața lingurar (Anas clypeata), rața mare (Anas platyrhynchos), iar în rest se pot vedea rața sulițar (Anas acuta), rața fluierătoare (Anas penelope), rața mică (Anas crecca), rața cârâitoare (Anas querquedula), rața pestriță (Anas strepera). Au mai fost observate aici: rața cu cap castaniu (Aythya ferina), rața moțată (Aythya fuligula), rața roșie (Aythya nyroca), rața sunătoare (Bucephala clangula), rața cu ciuf (Netta rufina), călifarul alb (Tadorna tadorna). Dintre ferestrași au fost observate aici ferestrașul mare (Mergus merganser) și ferestrașul moțat (Mergus serrator). Dintre speciile de gâște sălbatice, au fost observate în aceste peisaje: gârlița mare (Anser albifrons), gâsca de vară (Anser anser), gâsca de semănătură (Anser fabalis).

În zonele umede de la Comana au fost observate specii de păsări limicole în mare diversitate: fluierar de munte (Actitis hypoleucos), pietruș (Arenaria interpres), nisipar (Calidris alba), fugaci de țărm (Calidris alpina), fugaci roșcat (Calidris ferruginea), fugaci mic (Calidris minuta), fugaci pitic (Calidris temminckii), prundăraș gulerat mic (Charadrius dubius), prundăraș gulerat mare (Charadrius hiaticula), culic mare (Numenius arquata), becațina comună (Gallinago gallinago), becațină mare (Gallinago media), scoicar (Haematopus ostralegus), prundaș de nămol (Limicola falcinellus), sitar de mal (Limosa limosa), becațina mică (Lymnocryptes minimus), ploier argintiu (Pluvialis squatarola), fluierar negru (Tringa erythropus), fluierar de mlaștină (Tringa glareola), fluierar cu picioare verzi (Tringa nebularia), fluierar de zăvoi (Tringa ochropus), fluierar de lac (Tringa stagnatilis), fluierar cu picioare roșii (Tringa totanus). Au mai fost observate sitarul de pădure (Scolopax rusticola), țigănușul (Plegadis falcinellus) șamd. Lista speciilor de păsări observate la apele de la Comana include specii de chirighițe: chirighița neagră (Chlidonias niger), chirighița cu aripi albe (Chlidonias leucopterus), iar chirighița cu obraji albi (Chlidonias hybridus) cuibărește în număr mare. Dintre pescăruși, în zonă au fost observate speciile: pescăruș sur (Larus canus), pescăruș negricios (Larus fuscus), pescăruș râzător (Larus ridibundus), pescăruș argintiu (?) (Larus cachinnans). Cuibărește lebăda cucuiată (Cygnus olor), iar pe timp de iarnă sosesc lebede de iarnă (Cygnus cygnus). În zonele de stuf este prezent pițigoiul de stul (Panurus biarmicus), iar prin arborii din preajma margililor de lac cuibărește pițigoiul pungar sau boicușul (Remiz pendulinus).

Pe lângă rezervațiile menționate, au mai fost delimitate 7 arii cu valoare peisagistică, floristică și faunistică. Pădurea Fântânele (163,6 hectare) aflată la 40-90 m altitudine, protejează mărgăritarul (Convallaria majalis), dar există aici Ruscus aculeatus, Marsilea quadrifolia;  cercetările botanice ale lui G. Negrean și ale lui M. Paucă și colab., au arătat că aici sunt prezente o multitudine de specii de plante de interes pentru conservarea biodiversității:  Carex strigosa, Cyperus serotinus, Leucanthemella serotina, Leucojum aestivum,  Medicago arabica, Nectaroscordum siculum bulgaricum, Orhis laxiflora elegans, Ranunculus constantinopolitanus, Ranunculus polyphyllus, Urtica kioviensis.

Pădurea, silvostepa și valea pârâului Măgura-Zboiu (106,5 ha) are zone cu stejar pufos (Quercus pubescens) în comunități cvasinaturale; pârâul a fost îndiguit și transformat în eleștee, ceea ce a dus pierderea valorii habitatului pentru speciile de pești autohtone zonei, luciul de apă având semnificație pentru păsările de baltă. Puieni (15,3 ha) are silvostepe, păduri xerice și arbori seculari. Pădurea Crânguri (117,2 ha) are păduri aluviale cu arini (Alnus glutinosa), frasini (Fraxinus sp.), sălcii (Salix sp.), plopi (Populus sp.). Pădurea Valea Hoților (25,6 ha) prezintă păduri xerice și mezofile în carre sunt prezente Doronicum orientale și Convallaria majalis. Pădurea și valea pârâului Valea Gurbanului (110,4 ha) prezintă stepe și silvostepe cu specii de plante rare și/ sau endemice (Centaurea rutifolia, Acinos rotundifolius, Cerinthe auriculata, Crepis pulchra, Salvia nemorosa tesquicola, Knautia macedonica, Ornithogalum fimbriatum), precum și zone acvatice care adăpostesc populații ale speciilor de pești de o mare valoare pentru conservare: Umbra krameri și o subspecie aparent endemică a speciei Leuciscus (Petroleuciscus) borysthenicus. Sărăturile Comana-Grădiștea (99,6 ha) prezintă sărături primare și secundare în care sunt prezente specii de plante importante pentru conservare, precum Camphorosma annua, Puccinelia limosa, Scilla autumnalis, Tunica prolifera, Scorzonerra canna etc.

Parcul Natural Comana are o biodiversitate ridicată, caracteristică unui peisaj aflat la limita dintre stepă și silvostepă. Observații asupra biodiversității de la Comana au început să fie făcute în secolul 18, pe aici botanizând Dimitrie Brândză, Dimitrie Grecescu, Z. C. Pantu, iar botanistul Gavril Negrean face observații la Comana începând cu anii 1960; un studiu botanic sistematic a fost realizat în 1974 de către botaniști de la Universitatea din București, sub conducerea lui I. T. Tarnavschi. Se cunosc de aici peste 1.250 de specii de plante, conform lui Tarnavschi și colab, 1974; au fost observate peste 20 de asociații vegetale, conform lui Nedelcu, 1967.

Situl Natura 2000 ROSCI0043 Comana, înființat prin Ordinul de Ministru 776 din 2007, cu o suprafață de 25.326 hectare. Acest sit Natura 2000 cuprinde habitate de interes comunitar, care în stilul birocrației europene, au coduri și denumiri standardizate: 40C0 * Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice pe 0,5% din suprafața sitului, 9160 Păduri subatlantice și medioeuropene de stejar sau stejar cu carpen din Carpinion betuli 0,5 % din suprafață, 1530 * Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice 5%, 6430 Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin 1%, 91AA Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos 0,01%, 3130 Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae și/sau Isoëto-Nanojuncetea 1%, 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamion sau Hydrocharition 1%, 3160 Lacuri distrofice și iazuri 4%, 3260 Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion 1%, 3270 Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention 1%, 91E0 * Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) 0,5%, 91I0 * Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. 4%, 91M0 Păduri balcano-panonice de cer și gorun 13%, 91Y0 Păduri dacice de stejar și carpen 3%, 92A0 Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba 0,1%, 91F0 Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris) 0,03%. Dacă facem un calcul, constatăm că aceste 16 habitate de interes comunitar acoperă 35,64% din suprafața sitului.

Speciile de plante de interes comunitar menționate în Formularul Standard al sitului Comana (SCI): ouăle popii (Himantoglossum caprinum), capul șarpelui (Echium russicum), trifoiaș de baltă (Marsilea quadrifolia). În Formularul Standard al SCI Comana mai sunt incluse o serie de plante importante pentru conservare, printre care: Camphorosma annua, Cardamine parviflora, Comandra elegans, Delphinium fissum, Digitalis ferruginea, Doronicum caucasicum, Fritillaria orientalis, Galium rivale, Iris sibirica, Limodorum abortivum, Lychnis coronaria, Peucedanum latifolium, Plantago cornuti, Plantago tenuiflora, Pulsatilla montana, Pyrus elaeagrifolia, Pyrus nivalis, Saccharum strictum, Salvinia natans, Scilla autumnalis.

Există pe aici și o serie de specii de orhidee: Orchis incarnata, Orchis laxiflora elegans, Orchis morio, Orchis purpurea, Orchis tridentata, Listera ovata, Cephalanthera damasonium, Cephalanthera rubra, Epipactis atrorubens, Epipactis helleborine, Epipactis purpurata, Platanthera bifolia, Platanthera chlorantha. Dintre speciile de plante rare și importante pentru conservarea biodiversității, se mai pot menționa: Ranunculus polyphyllus, Anthriscus nemorosa, Asperula taurina leucanthera, Beckmannia eruciformis eruciformis, Cardamine majovskii, Doronicum hungaricum, Iris graminea, Iris variegata, Leucojum aestivum aestivum, Ophioglossum vulgatum, Piptatherum virescens, Scutellaria altissima, Sorbus torminalis, Tamus communis communis, Dictamnus albus, Leuchantenella serotina, Carpesium cernuum, Nectaroscordum siculum.

Pădurile sunt dominate de specii de stejar (Quercus frainetto și Quercus cerris). La Comana au fost semnalate 50 de specii de arbori și 36 specii de arbuști. În pădurea Comana au fost identificate 7 specii de Quercus (Quercus frainetto, Quercus cerris, Quercus robur, Q. petraea, pubescens, virginiana…), 4 specii de ulm (Ulmus laevis… ), toate speciile de frasin din România (Fraxinus pallisiae, Fraxinus angustifolia, Fraxinus excelsior…), 3 specii de tei toate care sunt prezente la noi (Tilia… ), aceste specii având și exemplare monumentale, cu vârstă seculară. În zonele mai umede există arini (Alnus glutinosa), plop alb (Populus alba) și salcie (Salix alba). Ocrotirea exemplarelor seculare de stejari, frasini șamd are valoare pentru conservarea biodiversității, aceste exemplare matusalemice oferind condiții de existență pentru numeroase specii de insecte xilofage, ascunziș pentru colonii de chiroptere (lilieci) sau loc de cuibărit pentru strigiforme (bufnițe). Dintre răpitoarele de noapte, cuibărește striga (Tyto alba), cucuvaua (Athene noctua), ciuful de pădure (Asio otus), huhurezul mic (Strix aluco), buha mare (Bubo bubo), dar există și date despre prezența ciușului (Otus scops). Există specii de păsări care au nevoie de arbori de mari dimensiuni pentru cuibărire (barza neagră, specii de acvile). Barza neagră (Ciconia nigra) este o specie rară care are nevoie de liniștea pădurilor bătrâne pentru cuibărire și habitate cu zone umede pentru hrănire. Totodată, pădurea Comana este populată de variate specii de ciocănitori: ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoare pestriță mică (Dendrocopos minor), ciocănitore de grădini (Dendrocopos syriacus), ghionoaie verde (Picus viridis), ghionoaie sură (Picus canus), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius).

Pădurile din acest peisaj sunt destul de luminoase (coronamentul arborescent acoperă circa 60% din suprafață), ceea ce permite existența unui strat arbustiv bine dezvoltat (care acoperă circa 45% din teritoriu), iar la nivelul solului se dezvoltă un strat ierbos care poate ajunge și la 75%. Un astfel de peisaj cu ale ei zone ecotonale este un habitat prielnic pentru numeroase specii de păsări, printre care sturzi, muscari, silvii șamd. Speciile de silvii sunt reprezentate la Comana de: silvia cu cap negru (Sylvia atricapilla), silvia de zăvoi (Sylvia borin), silvia de câmp (Sylvia communis), silvia mică (Sylvia curruca), silvia porumbacă (Sylvia nisoria), dar dintre ele merită atenția Sylvia nisoria care are aici o populație consistentă.

Nevertebratele din zonă au fost cercetate de către Motaș și colab., 1962, acțiuni focalizate pe cunoașterea faunei din izvoare și ape subterane; a devenit astfel cunoscută prezența a 9 specii de platheminți și 12 specii de moluște. Grossu (1957, 1969) arată prezența a două specii endemice de gasteropode pulmonate: Deroceras geticus și Daudebardia rufa getica. Se mai cunosc de aici 10 specii de anelide, 15 specii de crustacei (printre care este și o specie endemic – filopodul Tanymastix motasi). Se cunoaște prezența unor hidracarieni endemici: Tadjikotyas fibulata, Dacothyas savalescui, a unor specii relicte glaciare (Lebertia lineata, Hygrobates norvegicus) șamd. W. Knechtel, S. Panin (1944) arată prezența a 54 specii de coleoptere carabide. În formularul standard al sitului Natura 2000 Comana (SCI), sunt menționate nevertebratele de interes comunitar care au fost semnalate de aici: rădașca (Lucanus cervus), o specie de cărăbuș (Osmoderma eremite), croitorul mare (Cerambyx cerdo), croitorul cenușiu (Morimus funereus), lăcusta de munte (Odontopodisma rubripes), Nymphalis vaualbum, Vertigo angustior, Euphydryas maturna, Lycaena dispar, Callimorpha quadripunctaria; pe lângă acestea, formularul standard mai menționează prezența fluturilor Parnassius mnemosyne, Zerynthia polyxena.

Aici au fost observate 31 de specii de pești, printre care unele sunt importante pentru conservare: țigănușul (Umbra krameri), țiparul (Misgurnus fossilis) o specie care trăiește în ape stagnante, cleanul de Comana o subspecie endemică aparținând de cleanul… (Leuciscus borysthenicus), boarța (Rhodeus sericeus amarus), zvârluga din specia Cobitis megaspila. Pe lângă aceste specii, mai trăiesc aici știuca (Esox lucius), șalău (Styzostedion lucioperca), biban (Perca fluviatilis), somn (Silurus glanis), clean (Leuciscus cephalus), văduvița (Leuciscus idus), plătica (Abramis brama), carasul auriu (Carassius auratus gibelio), caracuda (Carassius carassius), oblete (Alburnus alburnus), avat (Aspius aspius), babușca (Rutilus rutilus), mreana (Barbus barbus), moioaga (Barbus meridionalis), roșioara (Scardinius erythrophthalmus), ghiborț de râu (Gymnocephalus baloni), ghiborț (Gymnocephalus cernuus), porcușor (Gobio gobio), petroc (Gobio kessleri) – o specie care este prezentă doar în zonele cu curent puternic al râului, specii de zvârlugă (Cobitis taenia, Sabanejewia romanica), crap (Cyprinus carpio), crap argintiu (Hypophthalmichthys molitrix)… precum și crapul chinezesc (Ctenopharyngodon idella)… bibanul soare (Lepomis gibbosus), apoi Pseudorasbora parva.

Amfibienii sunt reprezentați de 10 specii, de la tritoni (Triturus cristatus/ T. dobrogicus, Triturus vulgaris) la specii de broaște (Bombina bombina, Bufo bufo, Bufo viridis, Hyla arborea, Pelobates fuscus, Rana esculenta, Rana ridibunda, Rana dalmatina). Dintre reptile, sunt cunoscute de aici 11 specii, printre care specii de șopârle cum sunt șopârla de pădure (Lacerta praticola), șopârla de câmp (Lacerta agilis), gușterul (Lacerta viridis), șopârlița de frunzar (Ablepharus kitaibelli), șopârla fără membre (Anguis fragilis), specii de șerpi precum șarpele de apă (Natrix tessellata), șarpele de casă (Natrix natrix), șarpele de alun (Coronella austriaca), șarpele lui Esculap (Elaphe longissima), șarpele rău (Coluber caspius), iar dintre țestoase este prezentă țestoasa de baltă (Emys orbicularis).

Situl Natura 2000 ROSPA0022 Comana, declarat prin Hotărârea de Guvern 1284 din 2007, are o suprafață de 24.956,3 hectare, situate întrte 13 și 104 m altitudine, în regiunea biogeografică continentală. Dintre speciile de păsări prezente în sit, conform Formularului Standard aici există 46 de specii de pe anexa 1 a Directivei Păsări, 122 de specii de pe listele și anexele Convenției de la Bonn asupra speciilor migratoare și 6 specii periclitate la nivel global. Conform Formularului Standard al sitului, aici cuibăresc 2-4 perechi de uliu cu picioare scurte (Accipiter brevipes), 20-30 p. pescărel albastru (Alcedo atthis), 6-8 p. acvile țipătoare mici (Aquila pomarina), 20-30 p. stârc galben (Ardeola ralloides), 50-100 p. rață roșie (Aythya nyroca), 16-20 p. buhai de baltă (Botaurus stellaris), 40-50 p. caprimulg (Caprimulgus europaeus), 800-1.000 p. chirighițe cu obraz alb (Chlidonias hybridus), 1-2 p. șerpar (Circaetus gallicus), 80-100 p. dumbrăveancă (Coracias garrulus), 30-40 p cristel de câmp (Crex crex), 60-100 p. ciocănitoare de stejar (Dendrocopus medius), 40-60 p. ciocănitoare de grădini (Dendrocopus syriacus), 40-50 p. presură de grădină (Emberiza hortulana), 400-600 p. stârc pitic (Ixobrychus minutus), 30-40 p. sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor), 40-50 p. gușă-vânătă (Luscinia svecica), 80-100 p. ghionoaie sură (Picus canus), 100-120 p. cresteț cenușiu (Porzana parva), 60-80 p. cresteț pestriț (Porzana porzana), 12-20 p. ciocântors (Recurvirostra avosetta), 100-150 p. chire de baltă (Sterna hirundo), 100-200 p. silvie porumbacă (Sylvia nisoria) etc. Dintre păsările care iernează aici, sunt de menționat 40-50 de exemplare de cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus). În perioada pasajului, situl este utilizat de 800-100 exemplare de stârc galben (Ardeola ralloides), 10-15 ciufi de câmp (Asio flammeus), 6.000-8.000 chirighițe cu obraji albi (Chlidonias hybridus), 230-400 de egrete mari (Egretta alba), 100-200 vânturei de seară (Falco vespertinus), 20-50 ciovlici (Glareola pratincola), 3-5 găi brune (Milvus migrans), 500-800 cormorani mici (Phalacrocorax pygmeus), 3.000-4.000 de bătăuși (Philomachuus pugnax), 150-200 lopătari (Platalea leucorodia), 1.200-1.500 ciocântorși (Recurvirostra avosetta), 800-1.000 fluierari de mlaștină (Tringa glareola) șamd.

Dintre păsări, conform unei anexe din Planul de Management a Parcului Natural Comana, au fost observate aici 157 de specii, dintre care sedentare sunt 64, oaspeți de vară cuibăritori 63, oaspeți de iarnă 14 specii, altele fiind specii de pasaj, sau specii accidentale. O astfel de avifaună variată este rezultatul diversității de habitate, de la cele lacustre la mlaștini, cursuri de ape, păduri, zone stepice șamd. Dintre păsările răpitoare, cuibăresc aici heretele de stuf (Circus aeruginosus), uliul porumbar (Accipiter gentilis), uliul păsărar (Accipiter nisus), șorecarul comun (Buteo buteo), șoimul călător (Falco peregrinus), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), vânturelul roșu (Falco tinnunculus) etc; au mai fost observate viesparul (Pernis apivorus), heretele vânăt (Circus cyaneus), șoimulețul de iarnă (Falco columbarius).

Se cunosc de aici 41 de specii de mamifere. Insectivorele sunt reprezentate de arici (Erinaceus concolor), cârțiță (Talpa europaea), chițcan de pădure (Sorex araneus), chițcan de câmp (Crocidura leucodon), chițcan de grădină (Crocidura suaveolens), chițcan de apă (Neomys fodiens), chițcan mic de apă (Neomys anomalus). Speciile de chiroptere sunt reprezentate de liliacul comun mare (Myotis myotis), liliac de apă (Myotis daubentoni), liliac de amurg (Nyctalus noctula), liliac mare de amurg (Nyctalus lasiopterus), liliac pitic (Pipistrellus pipistrellus), liliac cu urechi mari (Plecotus auritus), liliac bicolor (Vespertilio murinus). Rozătoarele sunt și ele diverse: șoarece de câmp (Apodemus agrarius), șoarece gulerat de pădure (Apodemus flavicollis), șoarece de pădure (Apodemus sylvaticus), șobolan de apă (Arvicola terrestris), hârciog (Cricetus cricetus), pârș cu coada stufoasă (Dryomys nitedula), pârș de alun (Muscardinius avellanarius), pârș mare (Glis glis), șoarece pitic (Micromys minutus), șoarece de umbră (Microtus agrestis), șoarece berc (Microtus arvalis), orbete mare (Spalax graecus), popândău (Spermophillus citellus), șobolan cenușiu (Rattus norvegicus), bizam (Ondatra zibethica). Dintre speciile de lagomorfe, este prezent iepurele de câmp (Lepus europaeus). Ungulate sunt reprezentate de cerb (Cervus elaphus), căprior (Capreolus capreolus), mistreț (Sus scrofa). Dintre carnivore trăiește pe aici șacalul (Canis aureus), vulpea (Vulpes vulpes), pisică sălbatică (Felis silvestris), vidră (Lutra lutra), nevăstuica (Mustela nivalis), dihor (Mustela putorius), jder (Martes martes), bursuc (Meles meles).

Cerbul (Cervus elaphus) are acum populații stabile în zona parcului, fiind o specie reintrodusă în vechiul ei areal natural, după ce anterior a fost exterminat de pe aici prin vânătoare. Planul de Management al Parcului Natural Comana, un document de 137 de pagini elaborat în 2007, are un tabel cu efectivele unor specii estimate în fondurile de vânătoare incluse în parc, pentru anii 2005-2006; conform acestora există pe aici 32-33 de viezuri (bursuci), 68 de vulpi, 29 de șacali, 2 (!) jderi de copac, 17-24 de dihori, 31-33 nevăstuici, 148-149 bizami, 123-138 mistreți, 4.180-4.380 iepuri, 506-556 potârnichi, 478-480 căpriori, 76-78 cerbi.

Un articol Ramsar din 20 ianuarie 2012, cu titlul “Romania’s newest Wetlands of International Importance” arată că România a ajuns să declare acest al 8-la sit Ramsar, pe o suprafață de 24.963 hectare; aici sunt menționate cele 157 de specii de păsări observate în parc, ca și prezența a peste 20.000 de exemplare de păsări de baltă, precum și a unor pești periclitați la nivel internațional (Umbra krameri) sau a (sub?)speciei de pește endemic Petroleuciscus boristhenicus… Este subliniat rolul pe care situl îl are în purificarea/ epurarea naturală a apelor, protecție contra inundațiilor, reîncărcarea acviferelor șamd… beneficiile pe care localnicii le au de pe seama acestor procese și ecosisteme naturale… atragerea turiștilor la Festivalul Bujorului din luna mai, totodată valoarea istorică prin mănăstirea ctitorită de… Dracula.

PS. Printre lucrările naturalistice care analizează zona Comana, se pot aminti: Nedelcu G. A., 1967 “Vegetația acvatică și palustră a lacului Comana”, Acta Bot. Horti. București, p. 385-414; Pașcovschi S., Doniță N., 1967: “Vegetația lemnoasă din silvostepa României”, Edit. Academiei R.S.R., București; Paucă-Comănescu M., Stoian V., Hanganu J., Gridin M., Ștefan N., 1999: “Diversity of the structure and biological production of Phragmites australis community in Comana, Romania”, Ocrotirea Naturii și a Mediului Înconjurător, Ed. Academiei Române, vol. 42-43, București, p. 76-86; Paucă-Comănescu M., Onete M., Bândiu C., Doniță N., Bândiu C., Tutunaru N., Negrean G., 2000: “Stabilirea categoriei de rezervație a ariilor protejate constituite la Călugăreni, Padina Tătarului și Comana în vederea realizării intervențiilor corespunzătoare în arboretele respective” manuscris Institutul de Biologie; Paucă-Comănescu M., Negrean G., Paspaleva M., Tălpeanu M., Doniță N., Bândiu C., Onete M., 2001: “Pădurea Fântânele (Comana) – Arie de conservare a biodiversității native a pădurilor și zonelor umede din Câmpia Română”, Ed. Academiei Române, Ocrot. Nat. med. Înconj., vol. 44-45, București, p. 15-27; Tarnavschi T., Paucă A., Andrei M., Cristurean I., Ionescu V., Lungu L., Nedelcu G. A., Petria E., Popescu A., Rădulescu D., Mitroi N., Șerbănescu-Jitariu G., 1973: “La flore du complexe de Comana”, Acta. Bot. Horti Bucurestiensis, București, p. 239-286.

Râul Neajlov

Chirighiță cu obraji albi (Chlidonias hybrida)

Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax)

Chirighiță cu obraji albi (Chlidonias hybrida), juvenil

Dig/ baraj pe râul Neajlov la balta Comana

Balta Comana

Chirighiță cu obraji albi (Chlidonias hybrida)

Balta Comana

Lișițe (Fulica atra), stârc cenușiu (Ardea cinerea) și egretă mică (Egretta garzetta)

Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) și găinușă de baltă (Gallinula chloropus)

Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), adult

Pescăruș râzător (Larus ridibundus)

Ruscus aculeatus

Cucuvele (Athene noctua)

Iphiclides podalirius

Pădure la marginea bălții Comana

© dr. Peter Lengyel

Posted in Biodiversitate in Romania | 5 comentarii

Interesant a scrie despre Natură

Scopurile scrierii sunt multe, dar esențiale sunt dorința de a comunica anumite idei care te preocupă, păreri, trăiri, apoi dorința de a avea satisfacția scrisului ca formă de creativitate intelectuală și uneori catharsis, eliberare. Pentru a avea conținut de calitate ridicată, scrierea trebuie să fie reflectarea preocupărilor intelectuale pe care le ai (dacă le ai). Ca să poți crea texte naturalistice-societale-analitice care să merite a fi citite de un număr mare de oameni, este esențială existența senzației de fericire produsă de activitatea scrisului. O chestiune evident mai ușor de realizat la subiectele cu aspecte preponderent pozitive, iar la celelalte subiecte este bine să vezi (și) partea bună, anume existența capacității intelectuale de a înțelege și realitățile care nu sunt pline de exuberanță. În textele de acest gen trebuie să se simtă celebrarea frumuseților Naturii și a splendorii intelectului uman capabil să admire existentul chiar și în situațiile dramatice… să contempleze ecosistemul ca entitate evolutivă cu ale sale aspecte materiale, energetice, informaționale, capabil să înțeleagă trecutul și potențialul viitor.

 

Orice obligație de a formula un text pe un anume subiect, infectează în așa măsură sănătatea acestuia încât scrierea în cauză devine o târâtură demnă de milă. Așadar, actul scrierii trebuie să fie o manifestare liberă, nestingherită și neîncorsetată de variate reguli și obligații, termene-limită șamd, încât textul rezultat să aibă puterea de a transmite acele sentimente, idei, senzații care au existat în momentele scrierii acestuia. Capacitatea intelectuală a autorului este o chestiune definitorie pentru valoarea textului… dar este nevoie de inspirație și de investirea energiei în documentare, structurare a informației și analiză a subiectului, astfel încât abordarea respectivă să primească valoare. Pentru a avea capacitatea de a scrie texte interesante și inteligibile despre subiecte complexe, este nevoie de o oarecare maturitate… dar și de existența unei vigurozități intelectuale care să permită astfel de realizări. Depinzând de subiect, se poate dori ruperea ritmului prin includerea unor jocuri de cuvinte, mici glume care să crească atractivitatea stilului, astfel încât seriozitatea să nu fie sobrietate distantă și stearpă.

 

Inspirație? Pentru a scrie texte interesante, este nevoie ca autorul acestora să se simtă destul de odihnit, relaxat și apt de a face performanță intelectuală; dacă ești stresat, obosit și ai 1 milion de alte probleme, greu poți să aloci atenția necesară pentru a analiza subiectele care merită să fie luate în focus… Ideal este să existe condițiile pentru a intra în starea de flow, descrisă pentru cultura științifică vestică de către psihologul și profesorul universitar maghiar-italian-american Mihály Csíkszentmihályi. În starea de flow, persoana umană are dedicație totală pentru acea activitate de dragul acesteia, o stare de bine nici măcar percepută ca rezultat al focalizării pe activitatea în sine, curiozitate, atenția concentrată, motivația pozitivă și o capacitate de acțiune energizată care face posibilă atingerea unor înalte nivele de performanță, senzația de eficiență, plăcere ludică și putere de a obține succes, abilitate de acțiune mai mult instinctivă decât muncă forțată și conștientă… O asemenea stare face posibilă activitatea (munca) de performanță, prin investirea de energie și timp la un mod plin de satisfacție imediată. Dealtfel, această stare de flow este cunoscută mai ales de cei implicați în activități creative, artiști, cercetători, profesori, oameni care desenează, pictează, compun, învață, citesc sau crează texte scrise ori interpretează roluri, sportivi de performanță (dar și de cei prinși în tranzacții pe burse de valori, plăcerea unor jocuri sau a navigării pe internet); este o stare de implicare similară cu cele menționate de filosofii hinduse, buddhiste, taoiste șamd. O astfel de stare poate asigura energia necesară pentru realizări semnificative, dacă persoana găsește acel tip de activitate care poate ei să îi producă satisfacția necesară pentru a putea să își dedice viața unui anumit domeniu… totodată crește evident calitatea vieții și beneficiile sociale ale acțiunilor și performanțelor individuale.

 

Având focalizare pe subiect și detașare de alte probleme, motivație, acea capacitate creativă și acuratețe care să permită vizionarea și descrierea fluentă a aspectelor esențiale ale unui fenomen… se ajunge la crearea de conținut de valoare, calibrat pe nivelul audienței căreia i te adresezi… Esențială este alegerea acelor subiecte care te interesează la acel nivel încât ai ajuns la formarea unei păreri personale destul de clar conturate, încât să nu te expui la plimbare pe gheață foarte subțire… deoarece un text care poate să fie atacat și desfigurat, poate să aibă impact și asupra autorului. Ca și la orice manifestare, orice afirmație pe care o faci în scris înseamnă și asumarea unor riscuri, pe care dacă nu le accepți ajungi să trăiești fără a lăsa prea multe urme ale vieții tale intelectuale. Modul în care formulezi frazele, trebuie să fie clar, poate agresiv uneori nu atât prin limbaj cât prin ceea ce exprimă ideile; la acele subiecte unde există dubii, formularea este bine să fie mai precaută, eventual punând sub semnul întrebării chestiunea în cauză. A te folosi de momentele de inspirație, a avea abordări postmoderne de actualitate, a avea un stil de scris din care să se constate că te interesează pe bune acel subiect și ai capacitatea să oferi ceva de interes pentru cititor… toate acestea înseamnă găsirea unui ritm natural pentru tine, de a prezenta noi subiecte.

 

Realizarea unor texte interesante, care să fie atractive și deci să poată să fie citite, să atragă un număr semnificativ de oameni… este o chestiune destul de aparte, mai cu seamă în condițiile în care subiectele ecologismului actual nu pot evita constatarea degradării ecosistemelor, non-sustenabilitatea economiei expansioniste, problematici demografice șamd, multe având conotații cu tente nu foarte optimiste… și potențial conflictual. Mai ușor este să ajungi la scrieri atractive și interesante dacă te focalizezi pe subiecte naturalistice oarecum neutre: prezentarea unor zone, arii protejate, specii șamd, deși până și cu acestea apar inevitabil aspecte legate de degradare, vulnerabilitate, periclitarea existenței șamd. Ești oarecum forțat să găsești acel ton destins, care păstrează un optimism atât de necesar pentru ca textul să fie atractiv în lumea actuală suprasaturată de crispare,… dar totuși să menționezi aspectele problematice, cauzele acestora, interrelațiile dintre fenomene… Omul inteligent nu are chef să își piardă vremea cu citirea despre banalități înșirate și variate smiorcăieli palide, așa că textul interesant trebuie în mod obligatoriu să transmită un fel de sclipire intelectuală (de dorit genială), sau măcar o licărire de creativitate intelectuală. Scrierile banale, moartea pasiunii, nu au nici un fel de șansă de a ajunge remarcate, recomandate prietenilor, și nici pe atât să aibă o influență societală.

 

Orice text poate să fie îmbunătățit, dar trebuie să ai în calcul și energia și timpul pe care poți să le investești în finisarea unei anumite scrieri. Decât să amâni publicarea acestuia la nesfârșit, în speranța că odată în viitor vei ajunge mai aproape de perfecțiune în finalizarea acestuia,… mai bine îi faci o revizuire și dacă consideri că este rezonabil de bun… îl faci public,… mai cu seamă că în actualul context digitalizat se pot face și ulterior intervențiile și ajustările necesare. Important este ca textul respectiv să ajungă în contact cu cei potențial interesați, adică să circule în acele zone ale spațiului informatic în care obișnuiesc să navigheze și să se documenteze… sau pur și simplu doar să existe, acei oameni pe care îi poți considera ca făcând parte din publicul interesat.

 

Publicarea textelor este bine să fie făcută în concordanță cu atmosfera publică a momentului. Este oarecum ciudat să publici o analiză a procesului politic electoral atunci când subiectul nu interesează marile mase de oameni, sau să vorbești despre încălzire globală atunci când zăpada blochează de săptămâni localități întregi, trenuri, iar oamenii au ură față de orice idee “cu subiect rece”. Nici să vorbești despre glaciațiuni când afară sunt 39 de grade… nu denotă o prea mare inspirație, deși în mod fundamental ideile respective trebuie să fie valide indiferent de detaliile situațiilor meteorologice sau societale. Totuși, pentru ca textul scris în stil interesant, cu analize pertinente și susținute de argumentație solidă… să ajungă să fie citit imediat de un număr mare de oameni, trebuie să faci această concesie a perceperii și adecvării la situația momentului. Dacă se conturează o oarecare reușită în această activitate, adică o oarecare capacitate de influență,… pe lângă felicitări și comentarii pozitive, poți să te aștepți la manifestarea durerii unora care au invidie sau alte motive din cauza cărora nu le convine activitatea ta. Trebuie să ai o dibăcie destul de mare pentru a putea face echilibristică de succes în acest mediu de viață intelectuală. Totodată, trebuie să conștientizezi riscurile la care te expui prin abordarea unor subiecte sensibile, cu efecte asupra celor care beneficiază de resursele pe care le exploatează brutal șamd… care nu vor avea o mare fericire să citească scrierile naturalistice care au influență crescândă…

 

Ca și la alte activități, odată cu acumularea de experiență, în principiu se ajunge să crească performanța acestor scrieri. Cu timpul, ajunge să se formeze un stil de a scrie, în care analizele sunt bazate pe un anumit mod de interpretare a datelor faptice: interconectarea acestora, opiniile, concluziile ajung la un oarecare patern personalizat, ușor de identificat de către cititorii care cunosc modul tău de a scrie. Găsirea armoniei în ritmului pulsului existenței, evitarea șabloanelor banale și a superficialului… revenirea la câte un subiect, intrând în detalii, augmentând scrierea pe ici-colo, duce la creșterea profunzimii la care se poate ajunge, cu timpul… Alegerea subiectelor și modul de abordare trebuie să fie în primul rând în concordanță cu ceea ce tu crezi că este esențial de analizat, dar trebuie să ai în vedere și modul de reacționare a publicului cititor… că altfel ajungi să scrii texte pentru tine și câțiva care te analizează prin obligațiile lor de serviciu. Crearea textului însemnă crearea contextului în care informațiile din scriere capătă relevanță pentru cititor…

 

În lumea actuală suprasaturată de informații, importantă este formularea unui titlu care să arate esența articolului la un mod cât mai atractiv, astfel încât potențialul cititor să devină interesat… și să acceseze conținutul informațional al textului. Existența unui public țintă definit (măcar vag), ajută să gândești acel fel de scriere care ajunge de interes pentru acel tip de persoană căreia tu ai ceva să îi comunici. Spre exemplu, eu încerc să scriu la un mod care să fie interesant și atractiv pentru oameni cu studii superioare, interesați la un mod măcar potențial de aspecte ale naturii, a interrelației dintre om și mediu, sustenabilitate a societății și civilizației umane și subiecte conexe acestora. O interconectare cu cititorii textelor este și ea foarte importantă, ceea ce la ora actuală se realizează ușor, prin comentariile primite pe blog sau pe site-urile variatelor platforme din mass media digitală, prin numărul de like-uri adunate de careva text șamd. Nu se poate coborâ ștacheta la manelizare, dar și ifosele, jargonul de specialitate și formulele au capacitatea de a restrânge rapid și brutal numărul de oameni care vor parcurge textul… adică ești constrâns la o nouă echilibristică. Dacă formulezi in extenso, ceva de genul romanelor lui Dosto(y)evsky, în societatea actuală nu vei găsi multe persoane care să aibă răbdarea, timpul și energia să citească acele texte… dar și dacă articolul este scurt/2, gen “știați că”… el nu poate avea mare capacitate de a analiza problematicile ecologice majore. Este o artă să poți calibra nivelul textului acolo unde el este atractiv pentru intelectuali nespecializați în acel domeniu, astfel încât să faci accesibil un subiect dificil, pentru a ajunge înțeles de oamenii interesați.

 

Până la urmă, stilul performant de a scrie înseamnă capacitate de echilibristică pe mai multe planuri. Ajungi să constați că arta de a scrie bine, depinde de flerul de a alege acele subiecte pe care tu ai capacitatea să le prezinți la un mod care devine interesant, definirea subiectelor pe care le consideri de actualitate, abilitatea de găsire a armoniei interne între subiect și stilul de abordare, adică o echilibristică în zona folosirii limbajului mai “destins” sau mai “academic”, încercarea de a descrie cât mai scurt posibil un subiect fără a lăsa să se piardă esențialul….

 

Cu câteva excepții, scrierile naturalistice recent realizate pe la noi au avut efecte publice slabe, din variate cauze. Pe de o parte lucrările științifice, oricât de valoroase ar fi (la modul potențial), sunt izolate în publicații de specialitate, împuiate cu jargon științific-ermetizant, scrise academic-fad, încât eventual un alt specialist al domeniului va citi cu interes articolul în cauză. Pliante, broșuri făcute “de dragul proiectelor” în care trebuie bifate niște pagini tipărite cu texte lipsite de performanță, nu au cum să aibă efecte serioase la nivel de societate. Plus că aceste tipărituri nu pot să ajungă la marile mase de oameni eventual interesați… O breșă de penetrare a ecologismului către marile mase de oameni, poate să fie crearea unor texte naturalistice interesante, asociate cu imaginile adecvate, prezentate pe Internet încât să poată să fie circulate în medii electronice, inclusiv pe portaluri și mass media digitală. Dar pentru asta este nevoie de o capacitate, care până acum nu se prea constată a fi existentă…

 

Dacă vezi cam care este nivelul intelectual mediu al populației, și cam care sunt preocupările obișnuite ale oamenilor, care sunt interesele celor din “domeniul mediocrității”, greu poți să îți închipui ca scrierile naturalistice să devină “virale” pe Internet, încât eventual să devină influente. Viralitatea este mai probabilă la șmecherii și ciudățenii amuzante gen “6 cai frumoși”… iar textele naturalistice pot ajunge eventual la o parte a intelectualității, mai ales a tinerilor capabili să înțeleagă cam care este miza aflată în discuție. De ar ajunge măcar la intelectuali…

 

Privim cu admirație efervescența intelectuală a Greciei Antice, dar putem să ne gândim oare că la momentul actual există un mult mai prielnic mediu pentru înțelegere și cunoaștere? Realist nu se poate spera ca prin scrierea câtorva articole cu subiecte naturalistice, apărute “când și unde”,… acestea să aibă efecte semnificative la nivel de societate. Eventual, dacă ar ajunge să fie create serii consistente de scrieri care să apară în locurile în care ajung să fie citite de mulți oameni.. în ani și ani, poate decenii, se poate spera o eventuală schimbare. Pentru asta este nevoie de o întreagă școală de naturaliști-ecologiști care să aibă capacitatea intelectuală de a crea catalizatorul pentru o asemenea schimbare. Dacă ar exista destule scrieri de bună calitate, adecvate situației actuale, ar putea să se contureze opere personale precum și o operă colectivă a unei noi generații de creatori de cunoaștere.

 

Odată cu acumularea unor cantități mai semnificative de articole, poți să te gândești la sistematizarea acestora, la realizarea unor materiale publicabile sub formă de carte, în care aceste texte să se susțină reciproc. Adică, se ajunge la nevoia de a deveni un naturalist-scriitor… iar o viață umană îți permite eventual crearea câtorva zeci de cărți bune. Scrierea, la ora actuală nu poate să aducă venituri consistente, decât dacă faci o jalnică prostituție intelectuală pentru careva partid politic sau eventual ceva mare corporație. Dacă vrei libertate de gândire și de creație, dacă vrei să faci artă de dragul artei, cunoaștere de dragul cunoașterii, răsplata cea mare este fericirea de a putea avea astfel de preocupări. Ce poate să fie mai frumos în viața unui om?

 

© dr. Peter Lengyel

 

PS. Acest text este o continuare a ideilor exprimate în articolul cu titlul: Scrieri naturalistice post-moderne… și are legături cu cele din articolul având titlul: Comunicarea naturii în era digitală.

 

 

Posted in Despre Cunoastere | Scrie un comentariu

Detunatele – Munții Apuseni

Detunata, Detonáta, reprezintă una dintre atracțiile peisagistice ale Munților Apuseni, în partea denumită Munții Metaliferi, mai exact în zona comunei Bucium din județul Alba. Detunata Goala și Detunata Flocoasă sunt două mase stâncoase vulcanice aflate la 1,2 km una de alta, arii protejate de interes geologic și geomorfologic, puse sub protecție din 1938 respectiv 1969. Acum, aria protejată de la Detunata Goală acoperă 24 hectare, iar cea de la Detunata Flocoasă are 5 (20?) hectare. Aceste măguri vulcanice de vârstă foarte tânără, produse de ultimele faze ale vulcanismului neogen activ până la începutul Cuaternarului, se ridică din platforma de nivelare Abrud formată din depozite Miocene.

 

Detunata Goală atinge altitudinea de 1169 (1181?) m, are zone lipsite de pădure, cu pereți stâncoși de o splendoare aparte prin ale lor coaste de andezit-bazalt. Peretele de stâncă are înălțimea de 75 m. O mare trenă de grohotiș, formată din fragmente ale coloanelor de rocă desprinse din masivul de piatră… este impresionantă în sine, atât prin masa uriașă acumulată aici cât și prin dimensiunea acestor coloane căzute. Există o potecă ce permite accesul rezonabil de facil în zona de maximă spectaculozitate. Detunata Flocoasă este împădurită masiv cu molid, existând niște pereți de andezit/bazalt care pot să fie admirate de la distanța; atinge altitudinea de 1256 m.

 

Prima fotografie a Detunatei Goale a fost realizată de dr. Lóczy Lajos (A Kopasz Detonáta, Turisták Lapja, I. Évf., 1889, p. 241-247), în cadrul unei vizite de teren din 1888. Conform analizei realizate de dr. Berwerth (Erdély 1893, 277-284), Detunatele sunt exemple extraordinare ale formațiunilor geologice reprezentate de coloanele bazaltice, așa cum sunt alte câteva în Europa: munții Wergotsch (?) de lângă Aussig în Cehia, Scheidskopf nu departe de Remagen în bazinul Rinului, coloanele de bazalt de la Fingal’s Cave de pe insula Staffa din Scoția, apoi orga de bazalt de la Giant’s Causeway din nordul Irlandei.

 

Coloanele de bazalt de forme prismatice-hexagonale-pentagonale-patrulatere, poziționate arcuit oblic-vertical, sunt orânduite în formațiuni cu aspectul unor mari orgi naturale… La momentul desprinderii din perete și al căderii la baza versantului, bolovanii uriași produc sunete puternice, aparent din acest fenomen rezultând denumirea Detunatelor. La Detunate, coloanele cu secțiune pătratică-dreptunghiulară sunt mai frecvente decât cele hexagonale, situație rezultată din diferențe în răcirea magmei din care aceste roci sunt formate. Bazaltul Detunatelor este rezultatul activităților vulcanice din terțiar; are în compoziția sa silicați de fier și magneziu, piroxeni, olivină etc. În cartea lui Ajtay Ferenc, Erdély természeti csodái, Stúdium könyvkiadó, Kolozsvár, 2009, la pg. 47 se arată că Detunatele reprezintă ultimele erupții de la sfârșitul vulcanismului neogen, la sfârșitul Pliocenului și limita cu Pleistocenul, în urmă cu 2 milioane de ani. În monumentala sinteză de 555 pagini, Magyarország Földje – Kitekintéssel a Kárpát-medence egészére, Magyar Könyvklub, Budapest 1997, se fac referiri la Detunata la pg. 77, apoi la 149 și 412; aici se arată detalii ale magmatismului derulat la nivelul peisajului, considerând că Detunatele sunt rezultatul unor procese vulcanice derulate în urmă cu circa 10 milioane de ani.

 

În lucrarea monumentală de 631 de pagini, Geologia Munților Apuseni, V. Ianovici et al., Ed. Academiei R.S. România, București 1976, se arată la pg. 315-324, că “s-au delimitat în Munții Metaliferi trei etape distincte de evoluție, care corespund la trei cicluri importante de erupție (..) Ciclul II de erupție în Munții Metaliferi reprezintă cea mai importantă perioadă de manifestare a vulcanismului (finele badenianului, sarmațian și pannonian). (…) Vulcanismul a avut un caracter predominant efuziv, dar au existat și secvențe cu activitate mixtă. (…) În ciclul III de erupție… andezitele bazaltice reprezintă ultimul termen, în același timp și cel mai bazic, al activității, exprimat deopotrivă în compoziția mineralogică și petrochimică. În masa de bază microlitică cu cantități variabile de sticlă sunt prinse fenocristale de plagioclaz bazic (labrador), augit și olivină; ca minerale accesorii apar magnetitul, ilmenitul și apatitul. Uneori, cum ar fi la Detunata, se poate observa și prezența unor depuneri secundare, sferulitice, de clorit și carbonați.” Uriașa diversitate de minerale rezultate din analiza acestor roci și înșirate pe zeci de pagini… este copleșitoare. La pg. 468 există în Geologia Munților Apuseni, o descriere a aparatelor vulcanice din cele două Detunate: “În culmile Detunata Goală și Detunata Flocoasă se localizează două aparate vulcanice centrale, constituite exclusiv din lave andezitice bazaltice (…) arcuirea coloanelor de andezite bazaltice ce formează pe o diferență de nivel de circa 150 m, o surplombă cu o deschidere de până la 15 m (V. Ianovici și colb., 1969). Produsele explozive lipsesc. Structura rocilor și aspectul scoriaceu al acestora la părțile superioare ale produselor, conservate într-o formă probabil în mică măsură modificată față de cea inițială, constituie dovezi de consolidare a lavelor în apropierea suprafeței, dacă nu chiar ale unei activități subaeriene. Evoluția simplă și lentă a acestor centre explică lipsa unei zone crateriale și a produselor care ar fi fost generate într-o asemenea situație; dealtfel, aceste observații concordă cu primele considerații vulcanologice făcute de A. Koch (1900) și M. Pálfy (1912), care au încadrat formele de acumulare din cele două Detunate la tipul de Staukuppen sau Qullkuppen – forme de conuri gonflate cu aspect de tholoide. În compoziția andezitelor bazaltice cu o masă vitroasă și microlitică, intră fenocristale de labrador, olivină, piroxeni și subordonat nefelin. Frecvent se întâlnesc vacuole subcentimetrice, tapisate cu clorit și carbonați. Nu este exclus ca cele două aparate să reprezinte efectele magmatice legate (…) de o fractură, orientată în linii generale pe o direcție nord-sud. Alcalinitatea crescută a produselor, spre deosebire de celelalte vulcanite din ciclul III, subliniază momentul final-rezidual al magmatogenezei subsecvente.” Este extraordinar de interesant să ne facem o impresie fundamentată științific asupra proceselor care au dus la existența acestor spectaculoase mase de roci vulcanice…

 

Există oameni care vin, se uită la aceste pietre „ca boul la poarta nouă” și pleacă „să înfulece mici, să bea o bere”; de fapt, sigur că aceștia nu sunt oameni în înțelesul corect al termenului Homo sapiens… în care esența omului se este dată de dorința și capacitatea de a cunoaște, a înțelege, elemente care lipsesc din aceste banale făpturi. Când vizitezi un asemenea loc, este bine ca pe lângă satisfacția estetică oferită de elemente ale peisajului, să îți aloci energie pentru a analiza cauzele existenței acestor elemente spectaculoase. Este deci necesară documentarea, înainte și după vizita din teren, pentru a îți forma o imagine realistă despre ce anume ai văzut în Natură, adică a reuși să înțelegi fenomenele în amploarea lor, atât cât a reușit mintea umană să le pătrundă, până la ora actuală.

 

PS1. Cândva, la baza Detunatei Goale a existat o cabană construită de Erdélyi Kárpát-Egyesület, dată în folosință la 26 august 1893; sus pe Detunata a existat și un foișor de admirare a perspectivei ce se deschide asupra Apusenilor.

 

PS2. Acest loc ar putea să ofere multe noi satisfacții fotografice. Mă uitam, oare care ar fi abordările de fotografiere mai spectaculoasă, unghiurile, luminile, culorile de toamnă în pădurea de amestec… unde ar trebui să existe câte o persoană în peisaj ca să se vadă dimensiunea relativă a bolovanilor…

 

 

 

 

Detunata Goală

Detunata Flocoasă

© dr. Peter Lengyel

Posted in Muntii Apuseni | Scrie un comentariu

Situl Natura 2000 Ciocănești – Dunăre

În vecinătatea cursului Dunării, amonte de Călărași, o suprafață de 904,1 hectare este protejată prin situl Natura 2000 ROSPA0021 Ciocănești – Dunăre, o arie cuprinsă altitudinal între 0 și 28 m, aparținând de regiunea biogeografică stepică. O fermă piscicolă de 220 (255?) hectare produce puiet de pește și pește de consum, în 12 bazine mărginite de diguri. Ferma se află pe vechiul amplasament al bălții Boianu-Sticleanu; ea produce anual circa 200 de tone de pește, pe lângă puiet de crap, știucă, somn și specii alohtone. În zonă există cursuri naturale de ape, canale cu vegetație palustră și/ sau submersă abundentă, iar marginile apelor au fâșii de stuf și alte plante de mlaștină. Peisajul mai cuprinde pășuni pe care vedem popândăi… o pădure de luncă pe malul Dunării șamd. Conform hărții sitului, acesta cuprinde și Ostrovul Ciocănești, înconjurat de apele danubiene. Conform Formularului Standard, în perioada de migrație situl găzduiește peste 20.000 de exemplare de păsări de baltă, ceea ce îl face candidat potențial pentru a deveni sit Ramsar.

Conform Formularului Standard al sitului, aici cuibăresc 28-32 perechi de stârc roșu (Ardea purpurea), 24-31 p. rață roșie (Aythya nyroca), 2-4 p. buhai de baltă (Botaurus stellaris), 3-6 p. prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus), 8 p. barză albă (Ciconia ciconia), 8-11 p. herete de stuf (Circus aeruginosus), 80-100 p. egretă mică (Egretta garzetta), 12-32 indivizi de piciorong (Himantopus himantopus), 12-20 p. de stârc pitic (Ixobrychus minutus), 7-8 p. cresteț pestriț (Porzana porzana), 12-50 p. chiră mică (Sterna albifrons), 40-50 p. stârc de noapte (Nycticorax nycticorax).  În timpul pasajului, acest sit este vizitat de 20-200 indivizi de stârc galben (Ardeola ralloides), 130-240 i. rață roșie (Aythya nyroca), 120-130 gâște cu gât roșu (Branta ruficollis), 24-40 i. de prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus), 200-400 exemplare de chirighiță cu obraz alb (Chlidonias hybridus), 200-400 chirighițe negre (Chlidonias niger), 600-800 berze albe (Ciconia ciconia), 24-32 lebede de iarnă (Cygnus cygnus), 12-40 egrete mari (Egretta alba), 60-200 egrete mici (Egretta garzetta), 40-50 picioroange (Himantopus himantopus), 2-6 ferestrași mici (Mergus albellus), 2-4 indivizi de gaie brună (Milvus migrans), 30-70 de indivizi de pelican creț (Pelecanus crispus), 40-130 de cormorani mici (Phalacrocorax pygmeus), 200-600 bătăuși (Philomachus pugnax), 120-140 lopătari (Platalea leucorodia), 20-80 țigănuși (Plagadis falcinellus), 20-40 ciocântorși (Recurvirostra avosetta), 180-500 chire de baltă (Sterna hirundo), 40-80 fluierari de mlaștină (Tringa glareola).

Există aici inițiative de găsire a unor soluții de utilizare sustenabilă a resurselor naturale, în care să fie integrate aspecte legate de producția de pește care să poată fi comercializate ca produse eco… rezultate ale unor practici de acvacultură prietenoase cu mediul, combinate cu ecoturism, protejarea păsărilor, precum și absorbția de finanțare din scheme europene…  În publicația ICPDR, Danube Watch ¾, 2010, apare un articol cu titlul Promoting Paymets for Ecosystem Services in the Danube Basin, în care sunt amintite aspecte din acest sit. La o vizită în teren putem observa existența unor suprafețe de ape libere, erau și câțiva pelicani la vizita noastră, dar vedem și mari suprafețe cu firele întinse peste ape, care au menirea să diminueze dorința păsărilor de a se hrăni cu peștii din ape. Oricum, păsările sunt liniștite, se vede că ele se simt bine și nu sunt supuse stresului… ceea ce merită remarcat, iar cei care au conștientizat importanța acestor valori naturale, merită felicitați.

PS. Conform lui Cristian Mihai, printre speciile care au mai fost observate aici se pot menționa nagâțul cu coada albă (Vanellus leucurus/ Chettusia leucura) – un exemplar observat la 23 octombrie 2010 de către Florin Chirilă și Paul Tibu; la o ieșire din 23 octombrie 2011, Florin Chirilă și Cristian Mihai au observat 2 exemplare de pescăruș mic (Larus minutus), 2 exemplare de pescăriță mare (Sterna caspia) și un codalb (Haliaeetus albicilla). La 15 ianuarie 2012, Florin Chirilă și Cristian Mihai observă aici 2 exemplare de pelican creț (Pelecanus crispus) și peste 150 exemplare de cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus).

Țigănuș (Plegadis falcinellus)

Popândău (Citellus citellus)

Stârc galben (Ardeola ralloides)

Egretă mică (Egretta garzetta)

Porci domestici… liberi

Corcodel mare (Podiceps cristatus)

Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax)

© dr. Peter Lengyel

Posted in Biodiversitate in Romania | 15 comentarii

Situl Natura 2000 Grădiștea Căldărușani Dridu

La circa 30-45 km de București, într-o zonă de câmpie cu caracteristici rurale, există un Sit Natura 2000 denumit Grădiștea-Căldărușani-Dridu ROSPA0044. Situl are suprafața de 6.642,3 hectare, terenuri situate între 44 și 101 m altitudine, aflate în regiunile biogeografice stepică și continentală… la limita acestora. În aria sitului sunt incluse mozaicuri de habitate, de la zone umede lacustre, bălți, canale, la fânațe, pășuni, fragmente ale legendarilor Codrii ai Vlăsiei… pădurile ocupând 45% din suprafața sitului. Pădurile sunt constituite din variate specii arborescente, de la specii de stejari, cer, jugastru, frasin, la sălcii, plopi etc. Lacurile din zonă sunt urme ale existenței unor limanuri fluviatile sau rezultate din ridicarea de baraje și diguri; luciul de apă este habitatul unde persistă peștișoara (Salvinia natans) o plantă aflată pe Lista Roșie. Există aici 3 suprafețe de apă mai consistente: lacurile Căldărușani și Dridu și balta numită Balta Neagră, acestea fiind înconjurate de stufărișuri, păpuriș, rogozuri… inclusiv cu zone acoperite de stânjenei de baltă (Iris pseudacorus); cursuri de ape care șerpuiesc prin câmpie, împrejmuite pe alocuri de tufărișuri și zone cu păduri, sunt adevărate coridoare ecologice, totodată reprezintă atracție pentru specii aflate în migrație, ca locuri de hrănire și odihnă… iar pe timp de primăvară-vară se instalează aici efective ale speciilor cuibăritoare.

 

Conform Formularului Standard al sitului, aici cuibăresc 35-50 perechi de stârc galben (Ardeola ralloides), 25-28 indivizi de rață roșie (Aythya nyroca), 7-8 perechi de buhai de baltă (Botaurus stellaris), 2 p. de barză albă (Ciconia ciconia), 3-4 p. de erete de stuf (Circus aeruginosus), 40-60 p. de egretă mică (Egretta garzetta), 12-20 p. de stârc pitic (Ixobrychus minutus), 70-80 p. stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), 7-8 p. cresteț pestriț (Porzana porzana), iar crestețul cenușiu (Porzana parva)este considerat ca fiind relativ comun. Dintre păsările aflate în pasaj, situl este utilizat de 20-200 indivizi de stârc galben (Ardeola ralloides),  3-8 exemplare de lebădă de iarnă (Cygnus cygnus), 40-210 egrete mari (Egretta alba), 60-200 egrete mici (Egretta garzetta), 80-90 de cormorani mici (Phalacrocorax pygmeus), 400-700 de bătăuși (Philomachus pugnax), 40-80 de fluierari de mlaștină (Tringa glareola). Pe lângă acestea, relativ comună este chira de baltă (Sterna hirundo) și rare sunt aparițiile de chirighiță neagră (Chlidonias niger), piciorong (Himantopus himantopus), ciocîntors (Recurvirostra avosetta), ferestraș mic (Mergus albellus). În migrație apare și gârlița mare (Anser albifrons), dar putem vedea aici și barza neagră (Ciconia nigra), stârcul purpuriu (Ardea purpurea), șerparul (Circaetus gallicus). Dintre speciile cuibăritoare, mai merită amintite: prigoria (Merops apiaster), pupăza (Upupa epops), precum și privighetoarea de zăvoi (Luscinia luscinia) și privighetoarea roșcată (Luscinia megarhynchos).

 

Acest sit Natura 2000 se află în custodia Clubului Ecologic UNESCO Pro Natura. Este posibilă desemnarea ariei ca sit Ramsar, deoarece în perioada de migrație acesta găzduiește peste 20.000 de exemplare de păsări de baltă.


2 comentarii

  1. Pingback: FOTO Detunatele, spectacolul stâncos din Apuseni | TOTB.ro - Think Outside the Box

  2. Pingback: FOTO Travel outside the Box: Parcul Național Sounio – Grecia | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger