De ce nu funcţionează curele de slăbire

1

Când o persoană care urmează o dietă alimentară se înfometează, celulele creierului devin şi ele flămânde. O nouă cercetare arată că aceste celulele transmit semnalul “hrăneşte-mă”, care instalează foamea, încetineşte metabolismul şi determină insuccesul dietei.

Cercetătorii de la Albert Einstein College of Medicine din Bronx, New York, au observat că dacă modifică genetic şoarecii astfel încât celulele cerebrale ale acestora să nu mai transmită semnalul mai sus amintit sau, mai exact, proteine care sporesc pofta de mâncare, şoarecii cu pricina sunt mai sfrijiţi, mănâncă mai puţin decât în mod normal după ce sunt înfometaţi şi sunt mai sănătoşi. Şoarecii sunt adesea folosiţi pe post de model biologic pentru oameni, însă chiar şi aşa mai este nevoie de cercetări ulterioare pentru ca cercetătorii să vadă dacă procesul de mai sus se poate aplica şi la oameni.

Mecanismul de înfometare şi senzaţia de foame generate de unii neuroni sunt semnalate prin procesul numit autofagie – celulele îşi descompun părţile uzate. Mai clar, în vremuri de restrişte, celulele se feresc de inaniţie muşcând şi reciclând bucăţi din propriul organism, un proces declanşat, printre altele, de lipsa substanţelor nutritive, şi recoltând energie din ele. Majoritatea celulelor cerebrale îşi ţin autofagia în frâu şi nu răspund la înfometare. Neuronii pofticioşi mai sus amintiţi sunt însă singurele celule cerebrale despre care se ştie că accelerează autofagia pe timp de foamete.

Această accelerare sporeşte nivelul unor compuşi numiţi acizi graşi liberi. Nivelurile crescute de acizi graşi le transmit acestor celule cerebrale speciale să elibereze o proteină ce sporeşte pofta de mâncare, numită peptidă tip agouti (AgRP). Neuronii cu pricina simt substanţele nutritive din organism şi îi transmit acestuia că este timpul să mănânce sau să se oprească din mâncat. Când cercetătorii au oprit autofagia în hipotalamusul şoarecilor, nivelurile de AgRP şi cele ale acizilor graşi au rămas scăzute, blocând semnalarea foamei pe timp de foamete cerebrală.

În comparaţie cu şoarecii normali, cei mutanţi erau cu 10% mai subţirei, puteau arde mai multă energie, erau mai activi şi mâncau mai puţin după ce erau privaţi de mâncare. Pentru că proteina AgRP este doar expresia acestor neuroni care semnalează pofta de mâncare, blocarea procesului afectează doar această semnalare a poftei, nu şi descompunerea celulară şi utilizarea energiei înmagazinate ce au loc în alte părţi ale corpului. Dacă ce au făcut cercetătorii americani funcţionează şi la oameni, ar foamea şi obezitatea ar putea fi ţinute în frâu.

Sursa: Livescience

Foto: Flickr/daveiam

 


Un comentariu

  1. Pingback: De ce arată mai gustos mâncarea pe stomacul gol | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger