Yes, we can’t!

10

Aceasta este o lecţie de urbanism  for dummies. Dar şi de guvernare locală – procesul prin care, spre exemplu, Catedrala Mantuirii Neamului a fost posibilă. Nu este o frumoasă poveste de iubire a unui primar (să zicem), care se dedublează şi ascultă de vocea poporului mai degrabă decât de vocea interesului propriu. Căci lucrurile, de la Adam şi Eva încoace, cam aşa stau: mărul, deşi interzis, provoacă pofte. De când cu invenţia pecuniară, parcă cu toţii avem cel puţin un scop în viață. Unii îi spun un scop vital – căci fără de bani nimic nu-i posibil, alţii un scop vulgar – căci aceştia nu trebuie să fie un scop lipsit de scrupule.

de Irina Zamfirescu (Active Watch)

Nu e loc de tăgadă: orașul se dezvoltă prin investiții. E rețeta capitalistă a succesului – de la sat la metropolă se ajunge prin dosarele contabile ale investitorilor. O investiție trebuie să fie rentabilă, căci acesta este interesul privat al companiei. Orașul trebuie să se dezvolte în acord cu: legea, normele de mediu,  respect pentru cetățenii care îl locuiesc. Și alte câteva de bun simț.

Orice proiect de infrastructură ori imobiliar trece prin comisii și comitete înainte de a fi aprobat sau respins. Tocmai pentru că un oraș trebuie să fie funcțional. Funcționalitatea unui oraș se traduce în fericirea celor care locuiesc respectiva urbe. Termeni tehnici pentru hedonism. Și iată, așa s-a născut instituția Primăriei. În București, Primăria Generală, mai precis biroul domnului Oprescu, a decis precis: e nevoie de o comisie formată din specialiști care să cugete la binele poporului și, bineînțeles, al investitorilor lui. Însă nu întotdeauna, și nu fără să aibă neapărat sens, interesul privaților nu reprezintă interesul cetățenilor. Așa s-a născut Comisia Tehnică de Urbanism și Amenajarea Teritoriului (de-aici mai jos denumită CTUAT). Această comisie este filtrul și mediatorul cele două instanțe. Căci orașul este, în fapt, o perpetuă negociere între privați și public. Și, mai mult, domnul Oprescu este chirurg. Cel mai chirurg dintre primari și mai primar dintre chirurgi. Deci nu ar avea, în mod evident și uman, cum să înțeleagă impactul unui edificiu asupra comunității. O intenție foarte bună, care însă, prin aplicare, devine cea mai găunoasă.

Important e că aceasta este o comisie consultativă: adică tot ce zice ea e cu titlu de sfat, fără putere de decizie. Mai mult, nu sunt remunerați oameni. La prima vedere, membrii comisiei sunt persoane nobile, care își rup din timp și viață, cam 7 ore pe lună să stea și să discute despre binele public. Dar acest statut, de voluntar, îi fac imposibil de tras la răspundere – ceea ce ei avizează este cu titlu de „sfat”, deci primăria nu este obligată să preia și să aplice. Nici malpraxis, nici incompatibilități, nimic.

Dar în comisie participă și oameni de bine. Avem oameni decenți, cu frică de generațiile viitoare și cu decența de a spune „acest proiect este o mizerie”. Deci unde este problema? Chiar la capul CTUAT și alăturea-i. Șeful acestei comisii, precum și alți câțiva membrii sunt ei înșiși reprezentanți ai unor firme de proiectare. Deci comisia trebuie să dezbată dacă un proiect realizat de ei este sau nu bun pentru oraș. Paradoxal, chiar șeful acestei comisii vine în comisie cu propriile proiecte de urbanism. Să luăm un exemplu întâmplător – chiar șeful CTUAT, Sorin Gabrea – firma la care el este acționar este Western Outdoor SRL. Aceasta este firma care a proiectat podul suspendat al domnului Oprescu sau proiectul inelului median de circulație. Acestea sunt proiecte publice. Analogie: domnul Gabrea, șeful CTUAT, a proiectat niște proiecte publice care trebuie să primească acordul CTUAT. Se întrezărește o incompatibilitate. Dar nu, domnia sa, înainte de a prezenta proiectul, se poziționează în calitatea de ne-membru. De parcă haina de președinte al unei astfel de Comisii este așa ușor de dezbărat. Faimosul proiect Diametrala Nord-Sud, pe bucata Buzești Berzei, este proiectat de un alt membru al CTUAT – Constantin Enache.

Și uite așa, timp de cei 3 ani de mandat, unul după altul, proiecte au trecut, au fost avizate favorabil sau nu de această Comisie. Interesant că proiectele despre care CTUAT spune că sunt cum trebuie pentru oraș sunt preluate ca atare de Primărie. Deci domnul Oprescu, în cvasitotalitatea cazurilor, semnează precum primarul pe aceste avize și, evident, proiectele ajung în Consiliul General cu avizele cele mai favorabile.

În Consiliul General lucrurile nu se complică deloc. Acolo lucrurile sunt simple: persoane care ne reprezintă pe noi, cei care îi alegem să facă asta, sunt fie ginecologi, fie stomatologi ori avocați. Rare sunt cazurile în care competențele acestora îi recomandă să pună la îndoială cele semnate de o Comisie Tehnică, de Arhitectul Șef ori de Primar. Și dacă competențele nu îi recomandă, uneori chiar partidul le recomandă când și care să le fie votul. Și așa, macarale urcă-n zare și pun temeliile unor proiecte care aduc acest oraș în pragul falimentului funcțional.

Încrengăturile intereselor, naivităților și lipsei de deontologie sunt mult mai complicate și abstracte. De-aceea nu pot judeca pe aceia dintre cetățeni care nu vor să facă uz de dreptul lor de a participa la o ședință de Consiliu General a Municipiului București. Putem însă garanta că acolo este un spectacol al limitării umane – începând cu vulgarele limitări gramaticale (există consilieri generali pentru care acordul atât de natural între subiect și predicat este doar un accident fericit) și șfârșind cu limita politică (partidul le cere, ei execută).

ActiveWatch-Agenția de Monitorizare a Presei a pregătit pentru aceia dintre voi care iubesc absurdul piesa Yes We Can’t – Imn pentru Micul Paris care a refuzat să crească mare. Lucrurile stau prost tocmai pentru că revolta se consumă ici colo, fără a pătrunde în ițele atât de încurcate și tehnice ale unui aparat birocratic sisific. Dar marți, de pe la 8 seara, la o bere, pe terasă la Green Hours, toate acestea se vor despleti hilar și tragic. Iar pentru aceia care merg la piesă și care decid că au nervii și voința de a participa, în viața reală, la ședințele acestea – publice în teorie, ermetice în practică – TOTB și ActiveWatch asigură sprijin pentru a intra la o astfel de ședință. Și asta pentru că suntem mulți, dar nu proști. Iar ei sunt puțini..

Puteţi citi şi:

Să ne suspendăm de tot

Maiorescu 2.0: Teoria pistelor fără fond

„Ceauşescu n-a murit! Istoria ne-a păcălit”

Nu există problemă fără soluţii şi ţară fără cetăţeni

Cu Dumnezeu înainte şi Catedrala-n coaste

Protestatar offline

Irina + București = LOVE