WWF pune preț pe serviciile de mediu: Ecoturism și birdwatching la Călărași

0

În soarele prânzului, deasupra apei scânteietoare, o egretă face câteva cercuri năucitoare și se pierde în depărtare. În mijlocul apei, stă nemișcat de minute în șir un stârc cenușiu. Aici, în preajma aeratorului din apă, se pot zări cu greutate milioane de pești care au abia 15 zile și câțiva milimetri. În zare, niște puncte întunecate – cormoranii, unii dintre cei mai mari duşmani ai peştilor, pe care mai nimic nu-i poate ţine departe de hrana lor preferată. Sute de specii de plante, animale şi păsări, multe dintre ele ameninţate, îşi găsesc locul într-un paradis foarte aproape de Bucureşti, în care braconajul şi mentalitatea localnicilor, precum şi schimbările climatice l-au făcut însă vulnerabil. Viitorul însă pare să rezerve alt deznodământ celor două ferme piscicole din judeţul Călăraşi.

de Roxana Bucată

La doar câteva zeci de metri, la capătul drumului de țară care desparte cele două lacuri, trece DN31, intens circulat de mașini și camioane, traversat în grabă de oameni, dintre care cei mai mulţi nu ştiu că la câteva rânduri de case mai încolo se află un paradis.

Ferma piscicolă de la Ciocănești, județul Călărași, are o suprafață de 230 de hectare. Aici se produce puiet de pește, în principal crap, dar și alte sortimente, printre care specii chinezești aduse în urmă cu 40 de ani, care se distribuie în toată țara, după cum explică administratorul fermei, Marin Hodorogea. La fermă s-a creat, după câţiva ani de eforturi, o rasă unică, frăsinetul: un tip de crap mic, cu musculatură mai mare și care valorifică hrana mai bine. Puietul de pește este și principala hrană a țigănușilor, egretelor, chirei, chirichiței și altor păsări care își au cuiburile aici sau sunt în trecere.

În ultimii ani, variațiile de temperatură de la zi la noapte au crescut foarte mult, iar peștii simt asta, fiind vorba, mai ales, de vietăți foarte mici. Schimbările de temperatură și vânturile foarte puternice din zilele călduroase duc la pierderi foarte mari, de aproximativ 20%.

Cea mai mare amenințare la adresa peștelui însă, este cormoranul, responsabil pentru 70-80% din pierderile de producție. Un cormoran mănâncă, în medie, 2 kg – 2 ½ kg de pește pe zi. “În România nu s-a luat nicio măsură de protecție a peștelui în fața cormoranului, ca în Germania, Cehia și alte țări. Fără măsuri de protecție, din 10 tone de pește, în trei săptămâni au mai rămas 300 de kilograme. Am mai pus niște plase de protecție, le-am mai alungat, dar fără nicio măsură producția ar fi zero”, spune administratorul.

“Până la urmă, trebuie să avem un mediu unde să trăim și noi, să trăiască și păsările și să conservăm biodiversitatea complexă”, spune crescătorul de pește. Tocmai pentru a menține armonia cu natura și pentru a proteja serviciile de mediu de care beneficiem cu toții, World Wide Fund for Nature (WWF) a inclus fermele piscicole de la Ciocănești și Iezer din județul Călărași în primul proiect din Europa care va elabora mecanisme pentru introducerea costurilor serviciilor de mediu oferite de ecosistemele din bazinul Dunării în scheme de plată private. Această inițiativă se numără printre cele doar 20 deja existente în lume. Proiectul, implementat în România și Bulgaria, este finanțat de United Nations Environment Programme (UNEP), prin fondurile Global Environmental Facility (GEF), cofinanțat de WWF și sprijinit de Uniunea Europeană.

Aceste plăți îi compensează pe cei ale căror terenuri oferă servicii de mediu prin subvenții și plăți de piață sau private de la cei care beneficiază de servicii. Prin sprijinirea administratorilor de la Comănești să-și desfășoare prietenos activitatea cu mediul, serviciile de mediu ajung la beneficiari care plătesc pentru a se bucura de acestea. WWF are în vedere pentru această zonă dezvoltarea unei scheme private bazate pe ecoturism și birdwatching și a identificat deja un tour operator care ar putea plăti furnizorul de servicii de mediu, iar turiștii ar avea acces în număr mare la acest paradis al păsărilor.

“Aș plăti să vin aici, să iau prânzul în acest decor minunat și să mă plimb pe aici, să văd păsările. Și sunt mulți oameni din toată Europa care ar veni să vadă atâtea păsări într-un singur loc”, spune Edoardo Zandri, reprezentant al UNEP, divizia GEF, la sfârșitul unui prânz cu pește crescut la Ciocănești, cu legume din grădină, udat cu țuică fiartă chiar în curte, din caise culese din pomii din jur. La câțiva metri de lacul unde se cuibăresc gâștele, rațele, chirele, țigănușul, corcodelul și alte păsări, lângă o tufă de iasomie, mâncarea este cea mai bună din lume. El subliniază că locul are un potențial foarte mare de a-și diversifica veniturile, iar scenariul de la Ciocănești a fost deja pus în practică în Ungaria, unde în prezent se văd rezultatele. “În Ungaria există ferme pisciole similare, unde se produce pește și care sunt importante și pentru păsările migratorii care vin din zona arctică, se opresc în Europa și merg mai departe în Africa. Administratorii fermelor introduc metode prietenoase cu mediul de producere a peștelui, mâncarea este naturală, deci obțin un preț mai bun pentru peștele produs natural. O altă metodă de a diversifica veniturile este ecoturismul. Oamenii vin, au hărți cu toate informațiile necesare pentru vizitarea zonei, mănâncă acolo, se cazează la pensiuni, deci aduc bani”, explică Edoardo Zandri.

“Eu mă aștept de la acest proiect ca omul să dea mâna cu pasărea, pasărea să nu mai fie alungată de om, să trăiască în armonie”, spune Viorica Enache, reprezentanta Agenției de Protecție a Mediului, partener local în cadrul programului. Problemele esențiale pe plan local nu sunt nici poluarea, care nu mai este o amenințare mulțumită distrugerii siderurgiei, nici schimbările vremii la care se pare că păsările se adaptează cu succes, nici turbinele eoliene pe care studiile arată că păsările le ocolesc în mare parte, ci braconajul și mentalitatea localnicilor. “Eu am dus foarte multe campanii de informare, de conștientizare privind protecția păsărilor în școli și am făcut diverse acțiuni, dar nu prea am văzut eu rezultate. Mă aștept la o diseminare a informațiilor, să văd la oamenii de aici că au, așa, un suflet pentru ceea ce au la ora actuală. Toți sunt numai pentru veniturile rapide”, spune, cu părere de rău, Viorica Enache.

La câțiva kilometri mai încolo se află ferma piscicolă Iezer, de asemenea inlcusă în proiectul “Promovarea Plăților pentru Servicii de Mediu și a schemelor de finanțare sustenabilă pentru Bazinul Dunării”. Aceasta are o suprafață de 2.877 ha, cu luciu de apă de 400 ha, și a fost declarată zonă protejată pe avifaună în 2001. Întregul sit Natura 2000 de aici are o suprafață de 4.200 ha. Peste 250 de specii de plante, dintre care două sunt pe Lista Roșie a plantelor vulnerabile, și peste 100 de specii de nevertebrate se găsesc aici. Peste 270 de specii de păsări, vulnerabile și periclitate, își au cuibul și se hrănesc la Iezer. Între 400 și 550 de perechi de pelicani creți, adică 9-10% din populația mondială, se găsesc aici. Într-o zi bună poți admira pelicanul comun, gâsca cu gât roșu, cormoranul mic, egreta mică sau “regina avifaunei românești”, cum a fost denumită de Grigore Antipa în 1910, dar și țigănușul și altele. “E un paradis, eu am avut șansa să observ momente fascinante din viața păsărilor și să observ cum s-au adaptat la vreme. Într-o iarnă am văzut un cormoran cu gheață pe pene care se lupta cu pieptul să o dea jos, să rupă gheața. A fost minunat”, povestește Viorica Enache.

La rândul lor, administratorii fermelor se luptă cu constrângerile pentru a proteja și producția și biodiversitatea în același timp. Ei nu au voie să dea foc la stuf pentru a alunga păsările, trebuie să găsească alte metode prietenoase cu mediul pentru a proteja peștele. În bazinele mici unde nu există plase de protecție sau alte mijloace de a alunga păsările care provoacă daune, producția este zero. Măsurile de conservare prevăzute în noul program au în vedere realizarea de ochiuri de apă pentru a permite păsărilor să se odihnească unde stuful este prea des, dar și păstrarea unei adâncimi minime a apei pentru a le asigura păsărilor locurile de odihnă. Provocările sunt cu atât mai apăsătoare, cu cât cheltuielile sunt mari și sunt suportate de administrator. Costurile apei reprezintă 20% din totalul cheltuielilor, investițiile sunt costisitoare, iar electricitatea nu e nici ea ieftină.

Singurii vizitatori ai fermelor piscicole din Călărași sunt elevii și cei care studiază științe naturale, dar zona are un potențial turistic pentru un public mult mai larg. În viziunea WWF, peste patru ani oricine poate beneficia de o bucată de paradis în Călărași.

Citiți și:

Ultimele păduri seculare din Europa, mai bine protejate

Model de administrare în zonele Natura 2000. Suprafaţa: 260.000 ha

Au început filmările la primul serial documentar despre siturile Natura 2000 din România

Studiu WWF: Poluarea și defrişarea pădurilor sunt cele mai grave probleme de mediu resimţite de români

Cum să salvezi o pădure seculară

Păduri condamnate la moarte

VIDEO. Cum pot fi salvați „stăpânii Dunării”

Sturionii din Delta Dunării, în pragul extincției?

WWF şi Exeter Business School lansează un program de MBA unic în lume

Tărâmuri neatinse de om în România: Pădurile Șincii

WWF protejează casa ursului brun din pădurile seculare ale României


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger