Viaţa pe “zero waste”: povestea unei tinere care nu mai generează gunoi de doi ani

20

“Numele meu este Lauren, am 23 de ani şi locuiesc în New York”. Astfel începe mărturisirea unei tinere care, de doi ani, nu mai produce niciun fel de gunoi. “Ştiu ce gândiţi: fata asta este o hipiotă fanatică sau o mincinoasă, ori nu e reală. Vă asigur că nu sunt nici una, nici cealaltă şi da, sunt reală”, scrie Lauren pe site-ul Mind Body Green.

 

 

“Nu am trăit întotdeauna aşa, adică o viaţă fără deşeuri. Dar, acum trei ani, am început să fac o schimbare în acest sens, pe vremea când îmi făceam studiile în domeniul mediului la NYU (Universitatea New York) şi protestam împotriva marilor companii producătoare de petrol, fiind, totodată, preşedintele clubului de dezbateri pe teme de mediu. Pe atunci, mi se părea că eram un adevărat activist de mediu – ori, cum îmi spunea bunica, un adevărat “treehugger” (iubitor al naturii). Toată lumea mă vedea astfel, aşa că mi se părea că îmi îndeplinesc datoria faţă de planetă. Nu? Ei bine, nu.

La unul dintre cursuri, aveam o colegă care mereu aducea cu ea o pungă de plastic cu diverse lucruri în ambalaje de plastic – mâncare, apă la pet, tacâmuri din plastic şi chipsuri. De fiecare dată, mă uitam cum aruncă totul la gunoi şi mă enervam. Nu i-am spus niciodată nimic, fierbeam în mine. Însă, într-o seară, când am ajuns acasă şi am deschis frigiderul, am realizat că toată mâncarea mea de acolo era împachetată, într-un fel sau altul, în plastic. Mi-a venit să mă uit în oglindă şi să îmi spun în faţă: “Eşti o ipocrită”. Eu, fata verde, eram de fapt fata de plastic. Acela a fost momentul în care am decis să elimin complet plasticul din viaţa mea. Asta a însemnat să învăţ să îmi ambalez şi produc singură o mulţime de lucruri, de la pasta de dinţi la cosmetice – şi nu aveam nici cea mai vagă idee cum să fac asta, a trebuit să mă documentez serios pe internet.

Aşa am ajuns la blogul Zero Waste Home, scris de Bea Johnson, mama a doi copii, care, alături de familia ei, duce o viaţă fără deşeuri în California. La momentul descoperirii blogului, deja scăpasem de cea mai mare parte a plasticului din viaţa mea. Şi m-am gândit: dacă o familie de patru persoane poate duce o viaţă fără deşeuri, eu, o tânără singură, fără alte obligaţii, ar trebui să pot, de asemenea. Astfel am ajuns să duc o viaţă numită “zero waste”, adică negeneratoare de gunoi. Cum am trecut de la “fără plastic” la “fără niciun fel de gunoi”? În prima fază, nu am mai cumpărat produse ambalate şi m-am dus la cumpărături cu plase şi borcane proprii, alegând să achiziţionez produse la vrac. Nu mi-am mai cumpărat haine noi, ci numai de la second-hand. Mi-am făcut singură produsele de îngrijire personală şi de curăţenie. Am vândut, donat sau dat lucruri de care chiar nu aveam nevoie, dar pe care le deţineam: şase spatule identice, zece perechi de blugi (pe care nu le mai purtasem din liceu!) şi o groază de nimicuri.

Cel mai important, am început să evaluez şi să planific situaţiile cu risc de generare de deşeuri şi am început să refuz paiele în cocteiluri, pungile de plastic la magazin, chitanţele etc., tot ce putea deveni gunoi. Desigur, tranziţia aceasta nu s-a întâmplat de la o zi la alta. A durat mai mult de un an şi a implicat un mare efort. Partea cea mai dificilă a fost să mă analizez obiectiv şi să realizez că nu îmi trăiam viaţa după principiile pe care le promovam pentru alţii. Odată acceptat acest adevăr, m-am putut schimba şi, de atunci, viaţa mea este tot mai bună pe zi ce trece. Iată câteva dintre îmbunătăţirile apărute în viaţa mea de când nu mai produc gunoi:

Economisesc bani

Fac listă de cumpărături când merg la supermarket sau piaţă (adică ştiu ce vreau să cumpăr şi nu mă arunc aiurea pe ce văd). Achiziţionarea de mâncare la vrac mă “scoate” şi de la plata ambalajului (a brandului). Nu îmi mai cumpăr haine noi, ci numai second-hand şi obţin discounturi foarte bune.

Mănânc mai sănătos

De când îmi cumpăr mâncare neambalată, alegerile mele alimentare nesănătoase s-au limitat foarte mult. Acum, consum multe legume şi fructe, organice, cereale, mâncare sezonieră locală, cumpărată din pieţele fermierilor.

Sunt mai fericită

Înainte de a adopta acest stil de viaţă fără deşeuri, îmi comandam mâncare acasă pentru că nu aveam timp să merg să îmi cumpăr ori să prepar; fugeam la supermarket pe ora închiderii, pentru că nu îmi organizam cumpărăturile; îmi luam te-miri-ce cremă sau gel de la farmacie şi mereu mă alegeam cu o groază de recipiente pe care trebuia să le arunc.

Acum, o săptămână obişnuită din viaţa mea include un singur drum la cumpărături, prin care îmi iau tot ce îmi trebuie: nu doar mâncare, ci şi ingredientele pentru a-mi produce cosmeticele şi produsele de curăţenie (care ne sunt tuturor la îndemână). Este mai simplu, mai puţin stresant şi mai sănătos (am scăpat de chimicalele toxice!).

Nu am anticipat niciodată că, alegând conştient să nu mai produci gunoi, îţi îmbunătăţeşti, de fapt, calitatea vieţii. Am crezut, iniţial, că asta va însemna doar să nu mai scot gunoiul. Acum, această alegere de viaţă a mea se regăseşte şi pe blogul meu, Trash is for Tossers, prin intermediul căruia mi-am făcut prieteni noi şi am descoperit lucruri interesante şi oameni care gândesc ca mine. Şi, mai recent, mi-am dat demisia din slujba “de stat” deţinută după absolvire, ca să îmi încep propria companie de tip “zero waste”, The Simply Co., prin intermediul căreia vând produse hand-made, pe care am învăţat cum să le fac în ultimii doi ani. Am ales acest stil de viaţă nu pentru a demonstra ceva lumii, ci pentru că, din punctul meu de vedere, este cel mai bun mod de a trăi în acord cu valorile şi principiile în care cred”.

 

Sursa şi foto: Mind Body Green

 

Puteţi citi şi:

România riscă să blocheze reducerea consumului de pungi de plastic în Europa

Risipa de hrană: Experienţa americană versus satul românesc

FOTO “Insula Gunoaielor”, unde ajung zilnic 300 de tone de deşeuri toxice


20 de comentarii

    • Corect. Deseurile sunt practic ramasite inutilizabile ale vietii cotidiene, dar cum nu traiesti in natura, unde sa-ti poti produce singur mancarea si sa reutilizezi chiar si deseurile umane, nu esti zero waste.

      Eu totusi nu inteleg ce e in neregula cu reutilizarea plasticului. Da, sa-l arunci inseamna ca e deseu, dar daca-l refolosesti nu mai este. Lasand la o parte faptul ca oricum daca iti cumperi mancarea din magazin, chiar si la vrac, ai lasat in urma zeci de saci de naylon in care a fost initial ambalat produsul, zeci de litri de combustibil pentru transport, alte hartii fiscale, din nou ambalaje de plastic, s.a.m.d.

      N-as merge pana la a spune ca e ipocrita, date fiind conditiile din zonele metropolitane e destul de greu sa fii waste free, dar cred ca totusi cuvintele ar trebui sa insemne ce inseamna ele de fapt, nu ar trebui atribuite aiurea…

      • Plasticul nu poate fi reutilizat la infinit.Din cauza naturii materialului din care ete fabricat, devine la un moment dat neigienic si nu mai poate fi dezinfectat cum trebuie.De asemenea, se cojeste sau devine poros, mediu prielnic pt bacterii.Si nici nu poate fi reciclat cum trebuie(dupa reciclare plasticul rezultat este inferior fata de un produs realizat din derivati sin petrol si ‘plastic nou’ ) sau nimeni nu se oboseste macar sa-l duca la un centru de reciclare.Sticla sau inoxul sunt mai sfinte :)) pot fi reciclate mai eficient.Sunt mult mai durabile si trainice, calitative, si consuma mai putine resurse in fabricarea lor , vorbind pe termen lung.Exemplu:o sticla pet o poti reutiliza ,dupa ce ai consumat bautura initiala, maxim cateva luni.Pe cand un termos de inox, vorbim de un termen de reutilizare de ani buni.

  1. Este o persoana de admirat si urmat . Tot respectul pentru persoanele care aspira la o inbunatatire a calitatii vietii … chiar daca nu este 0 waste in totalitate Simona . 🙂

  2. Ce spui tu acolo, Simona Halex, este biodegradabil. Pe langa atitudinea critica pe care o ai si un vocabular numa’ bun de online, fa ceva bun pentru tine si lasa-ne cu scrisul!

  3. Simona dai dovada de o inteligenta maxima! Bun simt si sensibilitate deasemenea. Esti plina de calitati! Ma bucur pentru tine! O seara minunata iti doresc!

  4. Este laudabil mai ales pentru SUA, care produce atatea deseuri. Cat priveste ipocrizia nu stiu ce sa spun, ca vad ca de fapt promoveaza si vinde alte produse, de fapt creeaza o alta industrie, o alta nisa. Ca pe cea cu plastic nu mai este loc. La fel cum este cu mancarea raw vegan care presupune la inceput achizitii mari de diferite aparate, etc. Si s-a dovedit ca de fapt echilibrul este mai important decat orice si ca raw-veganii nu sunt neaparat mai sanatosi, nu ma refer la promotori, ei fac si operatii, etc.
    Dar este bine sa se reduca pe cat posibil, o sa ii citesc sfaturile si sa vad cat se poate aplica la noi si mai ales cat fara sa ma apuc sa cumpar cine stie ce blendere si altele.

  5. Bai, m-am mutat de la tara la oras. La prietena mea. E o schimbare imensa si ma ingrozeste zilnic faptul ca foarte multe resturi alimentare se arunca. Serios, pentru mine e un soc si nu-mi vine sa cred cata risipa se face…ca sa nu mai vorbim de poluare daca ne referim la ulei. La mine acasa nu exista aliment sau resturi alimentare care sa nu poata fi consumate, cel putin de un animal. Jur ca aici la oras, m-am apucat sa adun oasele si painea stricata in frigider pentru ca mai apoi sa o duc jos la cainii vagabonzi….de ce? Mi-e si mila de animalute dar mai tare ma doare cand vad ca se arunca anumite chestii care altora le-ar prinde bine….

  6. Ce spune ea acolo este extrem si probabil foarte incomod pentru cei mai multi dintre noi.

    Dar rezultate extraordinare pot fi obtinute cu masuri mult mai banale, cu un minim de efort din partea noastra. Dupa regula clasica 80/20: adica 80% din rezultate se obtin cu 20% efort.

    O sa mentionez doar cateva exemple simple pe care sunt sigur ca majoritatea dintre cei care au citit articolul, nu le aplica:

    1. STOP print pe o singura pagina! Toate corporatiile, universitatile (adica noi) etc aplica aceasta practica ucigatoare ce implica hartie de cea mai buna calitate.

    2. RESTURILE ORGANICE nu se arunca la canalizare (chiuveta, WC)! Sunt foarte daunatoare pentru raurile noastre, in special uleiul din prajeli pe care cei mai multi oameni (inclusiv mama) il arunca in chiuveta! In orice tara civilizata oamenii isi colecteaza uleiurile folosite in sticle.

    3. SHUT-DOWN calculatoarelor noaptea! Majoritatea PC-urilor din corporatii merg non-stop. Si da, am destui prieteni la care PC-ul nu se inchide niciodata.

    + nenumarate alte exemple similare

  7. Sa refuzi chitantele e o idee foarte proasta. De ce nu le iei, le aduni si le duci la reciclat? Pentru ca oricum magazinul e FORTAT sa iti printeze chitanta respectiva pe care tu o reuzi si ajunge la cos.

  8. Interesant….insa am o curiozitate…tampoane si absorbante nu foloseste? Interesat ca pe blogul ei face referire la magazine de unde sa cumperi…Cam tras de par… De apreciat initiativa…

Reply To Alexandra Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger