The Borat Project: Calatorie jurnalistica fara plan si fara jurnalisti

25

Plecam in Kazahstan. Atat. Habar n-avem cu ce, nu stim ruta, nu prea stim ce ne asteapta si cum ne vom descurca. Stim despre Kazahstan putin mai mult decat Sasha Baron Cohen, care probabil a si crezut ca a fost in Kazahstan. Stim insa unde vrem sa ajungem si ce vrem sa facem odata ajunsi. Am avut o idee creata, iar Mircea Struteanu, cel care m-a inspirat, s-a bagat instant in proiect. Asa ca avem trei vize, una pentru kazahi, doua pentru rusi [intrare si iesire :))))]si inimi deschise. Nu e nimic extraordinar in ceea ce vom face, insa speram sa ne distram si sa traim lucruri noi, alaturi de voi.

de Magor Csibi

La lansarea numarului DOR#2, a venit la mine Mircea Struteanu, catarator, fotograf si Erou Urban, si m-a intrebat daca n-am chef sa mergem in Kazahstan. Ca cica el avea chef sa fotografieze ceea ce Ban Ki-moon a numit “una dintre cele mai mari catastrofe la nivel mondial”, adica Marea Aral. Sau ma rog. Ce a mai ramas din ea.Atunci i-am zis ca da, incercam s-o facem, si chiar daca in acel moment am crezut ca proiectul va ramane in faza de proiect, in adancul sufletului meu stiam ca aventura va veni dupa noi. Pana la urma, nu poti sa ai pretentia unei publicatii cat de cat serioase pe mediu fara reportaje si materiale proprii de unde “lucrurile se intampla”. Nu sunt jurnalist, acestea nu sunt regulile jurnalismului, dar pana la urma e o chestie de bun simt. Iar voi meritati materiale originale, noi si cu o perspectiva diferita.

Asa s-a intamplat sa vorbesc cu Mircea saptamana trecuta despre o eventuala plecare. El a zis da, in principiu. Dar nici eu si nici el nu ne-am gandit ca discutia noastra va avea un follow-up atat de rapid si ca peste 8 zile vom avea bilete de tren pana la Kiev. Deocamdata atata stim. Ca am luat in 4 zile trei vize, dar ca asta nu ne da imunitate la spagi. Ca din Kiev sigur e ceva pana la Volgograd sau pana la Samara. Sau daca nu, mergem la Donetsk. Sau Kharkov. Vedem. Ca drumuri exista spre Kazahstan, dar trafic cam rar. N-avem harta, nici a Rusiei si nici a Kazahstanului, nu vorbim limbile lor si nu citim chirilic. Stim insa cum se scrie Moscova si stim cateva cuvinte, cum ar fi “Nu zait, nu pagadi” :)

Asa ca va rog sa nu va asteptati de la noi la ceva foarte jurnalistic. Nici eu, nici Mircea nu suntem jurnalisti. Nu facem nimic extraordinar, doar plecam undeva unde speram sa invatam lucruri noi. Naivitatea si optimismul nostru este mare, undeva la linia inconstientei. Probabil asa se face ca in acest moment, cand scriu aceste randuri din apartamentul meu de 50 mp din catunul numit Bucuresti, transpirand si gandind, inca habar n-am de ruta pe care vom merge, nu stiu daca avem tren sau autobuz si din motive necunoscute tot confund Astrakhanul cu Arhangelsk.

Proiectul va fi un demn urmas al The Caveman Project. Pentru ca am ales sa nu zburam si sa folosim trenul si autobuzul pe tot traseul. Pe langa factorul de poluare, cred ca putem avea experiente culturale inedite :)

Ne-am intalnit azi si cu un baiat care a facut deja aceasta expeditie in 2009. Dar cica a petrecut cam 25 de zile pe drum si abia cateva in zona Aralului. Ne-a povestit experienta intr-un fel foarte simpatic. Asa am aflat ca si partea cu apa rece a Experimentului Caveman va continua. Insa intr-o varianta upgradata. Adica fara apa. Se pare ca in zona in care mergem apa e la mare pret. Exista toalete, bai si dusuri, insa apa nu prea. Asa ca Caveman is back. De data asta chiar ca “smelly Caveman”…

Nu vorbim nici rusa si nici kazaha, asta ne va fi de mare ajutor pe drum. Mai ales dupa ce am aflat ca unde mergem noi nici vorba sa vorbeasca oamenii limbi straine. Singurul cuvant pe care il vom intelege si noi, si ei e votca. Pacat ca nici eu si nici Mircea nu prea suntem fani ai acestei bauturi. Sigur ca nu vom cumpara nimic fabricat la mare distanta. Ca nu se gaseste. Dar va vom povesti totul cand va veni vremea. Pana atunci, va spun ce vrem sa facem noi. In limita posibilitatilor.

In primul rand, un reportaj pentru voi. Eu o sa incerc sa realizez partea cu vorbitul cu oamenii, cu traitul intre ei (a, am uitat sa va zic ca nu vrem sa stam la hotel, ci la oamenii cu care ne intalnim pe drum), iar Mircea ne va vorbi in imagini. Poate asa vom intelege mai bine cum apar si ce consecinte au actiunile nechibzuite asupra mediului si ce se poate intampla cu vietile noastre de la o zi la alta. Va iesi incercarea? Nu promitem. Dar vom incerca sa va informam cat se poate de bine.

Al doilea scop este popularizarea unui alt tip de turism. Fara agentii, fara litoral, resort si multi bani cheltuiti. Un backpacking adevarat. Unde chiar ai cu tine numai rucsacul, putini bani si o minte deschisa. Asa ca vom pleca cu resurse putine si cu o sete de nou si ne asteptam sa ne reincarcam din deconectarea totala de tot cea ce e “civilizatia” noastra. Vom incerca sa va tinem la curent cu bunul mers al calatoriei noastre, cu evenimentele haioase si neplacute, cu experientele, prieteniile si incercarile noastre. Si asta n-are cum sa nu iasa. Avem cam 1.000 de euro pentru o luna. Cu vize, transport, ghid turistic si tot. Si va vom arata cum ne-om descurca.

Al treilea scop e cunoasterea in sine. Probabil am ras cu totii de Borat, de parodia lui despre Kazahstan. Chiar daca aceasta tragicomedie s-a desfasurat la noi acasa. Si probabil multi habar n-am avut daca oare chiar asa o fi sau nu in Kazahstan. Noi vom vedea si va vom arata. Suntem curiosi cam cat de mare e diferenta dintre tara “fictiva” si cea reala al lui Borat. Vrem sa vedem ceva nou, ceva deloc turistic si sa va impartasim experientele.

Nu e nimic jurnalistic in ceea ce facem, pentru ca nu suntem jurnalisti. Nu va fi o expeditie, pentru ca expeditiile sunt planificate, iar noi mergem din inertie. Necunoscute sunt multe. Insa stim ca ne vom distra si speram sa aducem putin din atmosfera calatoriei noastre si in vietile voastre.

Cam atat. Voi scrie de pe drum probabil cam ce va trebuie inainte de plecare, cum sa va luati vizele, cat sunt spagile si ce sa nu uitati acasa ca noi. Iar restul articolelor vor veni de pe drum. Voi incerca sa scriu zilnic, insa s-ar putea sa le aduc pe toate acasa si sa le postez de aici, daca nu gasesc internet.

Sa ne gasim cu bine! :)

Foto: Flickr – centralasian, Flickr – Robert Thomson

Tags:



25 comentarii

  1. „Naivitatea si optimismul nostru este mare, undeva la linia inconstientei.”

    da, mai ales ca plecati in perioada asta de incendii
    altfel, numai de bine, va urmaresc cu mult interes, putina invidie si multa ingrijorare

  2. nu e ceva nou cea ce faci. altii au facut fara 1000!!!! de EUR cu mult inaintea ta si fara sa faca mare tamtam. Jakabos Odon de pilda in anii 70 cu numai 5 USD in buzunar a facut o „calatorie” in Bulgaria, Turcia, Irak, India, Pakistan.

    • unde vezi tu mare tamtam aici? si redactie: de ce aprobati comentariile de la toti frustratii care se dau mari cu realizarile altora?

      • Cand scrii pe hotnews, si mai si intitulezi calatoria ta „proiect”, inseamna ca iti dai destula importanta.
        Si mai usor cu folositul cuvantului „frustrat”, observ ca multe capete seci au aflat de acest cuvant si il folosesc in stanga si-n dreapta cand vor sa insulte oamenii si nu au argumente inteligente pentru o discutie.

  3. din propria experienta in UK-RU (3 saptamani cu auto personal): sunteti inconstienti!
    pana la kazaci va mananca rusii de vii !
    pregatiti spagile (astia sunt obisnuiti cu $, atentie mare , nu au incredere in EUR) si daca mai ramaneti cu ceva , mergeti la biserica sa va inchinati …ce vreti voi e atat de aproape de catun: adrenalina o gasiti si la glina !

  4. kazakhstanul e o tara sigura….. insa atentie mare la limitele de viteza. Io n-am vazut pe unu’ aici sa depaseasca 90kmh. politia e pe strazi si opresc masinile cum le vine chef.
    sunt circumspecti la straini si-i freac ala greu.
    cand intrati in tara trebuie sa va inregistrati musai…nu e de ajuns viza.
    mancare si cele trebuincioase cumparati din orasele mici / satuce ….in orasele mari preturile sunt mari… de multe ori mai mari in ca in romania.

  5. Salut baieti. Va urez mult succes in aventura voastra. Pentru a vedea mersul trenurilor din fostele state sovietice intrati aici: http://www.poezda.net/en/index
    Pe perioada verii exista un tren care merge de la Varna, prin Bucuresti si Iasi, pana in Saratov, parca. E posibil sa treaca prin Transnistria, nu sunt sigur. De la Kiev ar trebui sa gasiti trenuri chiar si pana in Kazahstan dar nu circula zilnic, asa ca ar fi bine sa cautati in toate zilele saptamnii pe acea pagina, si cand gasiti un tren sa ii verificati disponibilitatea. Mult succes inca o data.

  6. si eu as vrea sa merg in asia centrala. din pacate vizele costa foarte mult , la fel si zborurile incat pot sa dau mai putin daca vreau sa ajung in thailanda decat in uzbekistan :)
    din fotografiile si filmuletele pe care le-am vazut pe diferite site-uri , kazahstan e o tara super frumoasa.
    succes!

  7. Revin cu informatii, am gasit trenul pe care il cautati. In felul asta nu trebuie sa va faceti griji in legatura cu spaga prin Rusia, o sa va intalniti doar cu agentii vamali, iar aia nu au treaba cu voi, va spun din propria experienta. Daca cititi mesajul meu, va rog sa imi raspundeti si sa imi spuneti daca v-a fost de ajutor.

    Route of train : N 108 Kiev Pas – Astana
    Train type : fast

    http://www.poezda.net/en/train_timetable?location=station_redirect&st_name=KIEV+PAS&st_code=2200001&forDate=06-08-2010&tr_code=1066633%3A%C0+

    • @Csongi, oamenii astia (un ungur si un romana) incearca sa imparta ceva cu noi, pe un site romanesc, in limba romana. frumos ar fii sa pui si traducerea in romana.
      dar in definitiv e treaba ta, si a celor ca tine.
      @Magor, Mult noroc!

      • dl a vrut sa impartaseasca (dar numai cu persoanele de etnie maghiara) banuiala lui ca s-ar putea sa se traga totusi de prin stepele Asiei centrale:))
        nu era cazul sa faca un secret din asta…. asa stiam si noi:))
        probabil dl csibi o sa afle adevarul dupa excursia in Kazahstan:D
        era doar o poanta, evident ca nu am nimic cu calatorul, tre sa fie foarte misto kazahstanul, caveman-ul m-a enervat un pic, dar mi-a trecut:d
        asteptam poz(n)e!

  8. @vazilache – exista google translate si sunt sigur ca stii sa-l folosesti. Daca scriam in romana ce am scris, probabil ca se nasteau discutii istorice pe seama celor spuse aici. Asa ca mai bine am evitat.

  9. foarte frumoasa ideea si acum deja planul vostru de aventura si intruziune in aceasta tara imensa si totusi atat de mica pe harta lumii.
    si eu am aceasta idee inca de anul trecut , insa din lipsa de fonduri nu stiu cand o voi pune in aplicare, exact ca si voi vreau sa fac o calatorie in lumea obisnuita din aceasta tara , sa intalnesc oamenii de rand , sa merg printre obiceiurile lor si sa invat din simplitatea lor cat mai multe despre civilizatia lor .
    apropo de aceasta calatorie, mi-am propus de asemenea ca macar o data in viata sa ajung in Tibet , exact acelasi lucru : intruziune in civilizatia lor ancestrala , asa ca daca vreti sa va abateti in viitor si pe „acoperisul lumii” va rog sa ma tineti la curent si pe mine , poate va voi fi coleg de aventura.
    mult succes si la cat mai multe amintiri va urez !

  10. Csibi, nu iti fa probleme, trenul e destul de safe, in caz ca mergi cu masina pregateste-te de spagi la politie in Ucraina si Rusia. Cu avionul, puteai sa ajungi la vreo 300 euro pana la Alma Ata, dar trebuia sa te trezesti acum cateva luni. Acum e 570 euro (cu Air Baltic)

Leave A Reply