Țara Hațegului, locul unde ultimele ouă de dinozaur au fost descoperite în 2016

1

Când am auzit prima oară de Geoparcul Dinozaurilor din Țara Hațegului, în urmă cu câțiva ani, eram complet derutat. În primul rând, nu înțelegeam ce-i cu Magyarosaurus dacus, Balaur bondoc și Zalmoxes robustus și nici nu puteam să-mi imaginez trecutul tropical al județului Hunedoara. Apoi erau știrile despre cuiburile cu ouă de dinozaur descoperite în zonă, ultimul fiind găsit în toamna anului 2016. Așa că, atunci când am vizitat destinația Țara Hațegului–Retezat, care promovează turismul ecologic, la sfârșitul anului trecut, mi-am propus să fac un tur și să aflu mai multe despre povestea dinozaurilor de aici.

În urmă cu 70 de milioane de ani, în perioada Cretacicului superior, Țara Hațegului era o insulă tropicală în Oceanul Thetys, motiv pentru care animalele de aici, fiind izolate și având resurse limitate, au avut o evoluție diferită față de cele de pe continent, care puteau să fie și de zece ori mai mari. Fenomenul acesta se numește nanism insular și astfel se explică de ce dinozaurii din zona Hațegului sunt pitici, ceea ce-i face să fie unici în lume, după cum îmi explică Cristian Ciobanu, administrator de patrimoniu la geoparc.

infra 016040c

Unul dintre dinozaurii „vedetă” de aici – despre care s-a scris în The Guardian și The New York Times – este Balaur bondoc, care a fost descoperit în 2009 la Sebeș de paleontologul clujean Mátyás Vremir. Este singurul dinozaur cu denumire științifică în limba română (specia: Balaur, gen: bondoc), iar macheta lui se află la sediul geoparcului din orașul Hațeg. Înfățișarea lui e una atipică, Vremir îl descrie ca fiind o combinație între un curcan și un pitbull. Capul nu i-a fost descoperit, dar fosilele sunt printre cele mai bine conservate din Europa. Macheta – o reconstrucție la scară 1 la 1 lungă cu o lungime de 1.8 m – e realizată de Brian Cooley și Mary Ann Wilson, care sunt considerați a fi cei mai buni paleoartiști din lume. Munca paeloartiștilor e una riguroasă din punct de vedere științific, dar are și o dimensiune creativă, mai ales în situația în care lipsește capul dinozaurului. Balaur bondoc era un prădător: ataca cel mai probabil în grup și era un fel de văr al Velociraptorului. „Velociraptorul e cel care apare și în Jurassic Park, e ăla cu gheare și care e mai deștept decât ceilalți”, spune Cristian. „Doar că Balaur bondoc e pe o treaptă superioară Velociraptorului, și ce mai are în plus sunt ghearele de la membrele superioare.” În legătură cu această machetă, Brian Cooley spunea că are unele tonuri de roșu și o creastă viu colorată, „deoarece unele păsări, în special masculii, au de multe ori un colorit dinamic pentru a-şi atrage perechea”.

Î

n dimineața în care am vizitat vizitat expoziția „Balauri, dragoni, dinozauri”, care se află la sediul geoparcului, Cristian ne-a vorbit despre primele legende cu balauri culese în Țara Hațegului și despre felul în care se împacă miturile cu știința.

Turul expoziției începe afară, în curte. Sunt minus cinci grade și Cristian e îmbrăcat doar în tricou. „M-am obișnuit cu frigul de când trăiesc aici”, zice el zâmbind. Are o voce caldă și îi licăresc ochii în timp ce vorbește, omului chiar îi place postura asta de povestaș. Legătura lui Cristian cu Țara Hațegului a început în urmă cu 12 ani, când era student la geografie în București și venea la geoparc ca voluntar. În 2011, s-a mutat de tot aici și acum trăiește în satul Densuș împreună cu Alina, soția lui, și cei trei copii ai lor.

Una dintre legende sună cam așa: la un moment dat, voinicul Cândea a tăiat capul unui balaur și odată cu el a tăiat și muntele Retezat – de aici și denumirea vârfului de 2.482 de metri. După care a descălecat la poalele muntelui și a ctitorit biserica Suseni Colț și Cetatea Colț, despre care se spune că ar fi fost sursa de inspirație pentru romanul lui Jules Verne, Castelul din Carpați. Cristian observă că acele locuri în care apar fosile de dinozaur coincid cu locurile de maximă efervescență a miturilor: Țara Hațegului cu balaurii, Mongolia cu grifonul ș.a. „Imaginați-vă cum reacționa un om acum 3.000 de ani care găsea un craniu de Hatzegtoperyx, cum integra el asta în lumea lui. N-o să știm asta niciodată, însă putem specula că fosilele pe care le descopereau oamenii înainte puteau fi la originea miturilor.”

Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului este un Geoparc Internațional UNESCO aflat sub administrarea Universității din Bucureşti și se întinde pe o suprafaţă de peste 100.000 de hectare. Geoparcul este membru partener al destinației ecoturistice Țara Hațegului-Retezat. Începând cu 2005, face parte din Reţeaua Europeană a Geoparcurilor şi din Reţeaua Globală a Geoparcurilor (UNESCO). Director: Alexandru Andrășanu.

R0015570_1

S

pre deosebire de alte arii protejate, care au un singur centru de vizitare, în Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului există mai multe puncte de interpretare, răsfirate prin comunități. Unul dintre acestea este Centrul de Știință și Artă din comuna General Berthelot. Chiar la intrare, în curte, tronează reconstrucția dinozaurului ierbivor Magyarosaurus dacus, zis și Magy, care are șapte metri lungime și trei metri înălțime. A fost creat în Canada, în 2014, și a fost adus cu vaporul până în Olanda, apoi a făcut o călătorie prin Europa, pe baza căreia a fost realizat filmul documentar A Sauropod Abroad. S-a plimbat și în România, tot pe platformă, și a făcut și o baie în mare. Unii s-au arătat indignați și le-au atras atenția celor de la geoparc „că nu e frumos să dăm nume din astea dinozaurilor noștri”. Potrivit lui Cristian, baronul Franz Nopcsa, un pionier în paleontologie, i-a spus Titanosaurus dacus, pentru că el credea că aparține genului Titanosaurus, care era deja descoperit. Ulterior, un paleontolog neamț, Friedrich von Huene, a descoperit că este de fapt un gen nou și, în onoarea lui Nopcsa, i-a spus Magyarosaurus dacus. „Între timp a devenit un simbol al prieteniei noastre cu Geoparcul Bakony-Balaton.”

R0015564_1

În timp ce-l admirăm pe Magy, Cristian se întoarce spre mine și îmi zice: „În 2014, mi-au luat carnetul la Tălmaciu, și cât îmi făcea polițistul hârtiile eu i-am dat cartea mea de vizită și niște materiale despre geoparc, că așa fac eu fac prozelitism. Și după vreo lună mă sună cineva de pe un număr necunoscut: <<Sunt polițistul care v-a luat carnetul>>. Mă gândeam că ori vrea să mi-l dea înapoi, ori e vreo problemă. Și el îmi zice <<tocmai a trecut un dinozaur pe lângă noi. Aveți vreo legătură cu chestia asta?>> <<Da, vine încoace la noi>>, i-am spus. Era Magyarosaurus dacus. A fost așa suprarealist.”

R0015579

Tot la Centrul de Știință și Artă se află și Zalmoxes robustus, despre care se știe că era un ierbivor cu o lungime de peste doi metri. Zalmi, cum i se spune, e cel mai plimbat dinozaur („mai ales că încape perfect în dubița noastră”), a fost și la Street Delivery și e foarte popular printre copii. Părerea lui Cristian e că „s-a schimbat trendul” în paleontologie, nu mai sunt la căutare dinozaurii ăia fioroși și cu colți, ci mai degrabă cei mici, iar paleontologii vor să știe mai multe despre viața lor de familie, despre modul în care își creșteau puii și în care își depuneau ouăle.

Alături e tot un spațiu expozițional, care uneori funcționează și ca zonă de lucru. Aici se află trei cuiburi cu ouă de dinozaur, cel mai important exponat fiind unul cu 13 ouă. „Toate sunt originale, nu sunt mulaje. Nici măcar n-avem bani de mulaje”, râde Cristian. Undeva în spate există și o cameră în care dorm paleontologii care vin să lucreze aici. Țara Hațegului e un loc de pelerinaj pentru toții marii paleontologi și e locul în care s-au format și mulți dintre paleontologii români, care sunt foarte apreciați pe plan internațional.

R0015593_1

U

n nume emblematic pentru Țara Hațegului și un reper major pentru paleontologi este baronul Franz Nopcsa, un personaj cu o biografie fascinantă. Spicuiesc din cartea lui Dacian Muntean, „Aventurile și călătoriile baronului Nopcsa”: născut la Săcel în 1877, în apropiere de Deva, acesta „a revoluționat paleontologia, a descoperit mai multe specii de dinozauri și a pus bazele paleobiologiei”. Nopcsa avea doar 19 ani când a scris o lucrare științifică despre geologia Țării Hațegului, iar trei ani mai târziu a publicat primul lui studiu de paleontologie. Poliglot și mare aventurier, Nopcsa a călătorit cu motocicleta prin toată Europa și a petrecut mulți în Albania, devenind un important specialist în albanologie și folclor balcanic. A condus trupe de voluntari albanezi în Primul Război Mondial, iar mai apoi „a activat ca spion militar în zona Munților Retezat, deghizat în cioban.” În 1925 a fost numit directorul Institutului Geologic Regal din Budapesta. S-a sinucis la Viena, în 1933.

Cristian crede că Nopcsa a fost marginalizat în panteonul nostru științfic „din cauză că era bănuit că ar fi fost gay”. „Nu prea era așa de român cum am fi vrut noi să fie, nu prea era așa de bărbat cum am fi vrut noi să fie. Dar încet, încet revine și-și reia locul cuvenit.”

Un alt loc care merită vizitat în perimetrul geoparcului este Casa Vulcanilor, în satul Densuș, în partea de vest a destinației ecoturistice Țara Hațegului–Retezat. (Tot în Densuș se află și biserica Sfântul Nicolae, cea mai veche biserică de piatră din România, o construcție misterioasă despre care se spune că ar fi fost ridicată pe ruinele unui templu închinat zeului Marte.)

R0015615

A

ici începe și traseul Densuș – Răchitova, care leagă Casa Vulcanilor și Turnul Medieval de la Răchitova. Rolul acestui traseu este să direcționeze fluxul turistic de la biserica Densuș cu încă 20 de km.

Ca să ajungi la Casa Vulcanilor trebuie să treci pe un podeț pe care e scris: „Atenție, tocmai ești pe punctul de a face o călătorie în timp! Pe malul celălalt vei descoperi o lume fascinantă cu vulcani, mări preistorice și viețuitoare ce populau Pământul în urmă cu 72 de milioane de ani.” Despre acest trecut îndepărtat vorbește și paleontologul Zoltan Csiki-Sava, care ne amintește că Hațegul era atât o insulă în care vegetația era formată inclusiv din palmieri și din pandani, dar era și o insulă vulcanică: „Erau vulcani activi, erau erupții vulcanice ale căror urme se pot recunoaște în rocile acestea, în care găsim noi dinozauri.”

Casa Vulcanilor se află pe culmea unui deal și e o construcție ecologică circulară făcută din cob, un amestec de pământ galben cu apă și paie, și fost construită în 2014 de echipa de voluntari a geoparcului. Procesul construirii casei i-a legat pe voluntari și e proiectul lor de suflet; pereții exteriorii sunt acoperiți de desenele făcute de ei: motive colorate care amintesc de explozii vulcanice și de fundul Oceanului Thetys. Sunt peste 200 de voluntari în echipă, cei mai mulți dintre ei liceeni din Hațeg, iar alții sunt deja studenți. Ei sunt „motorul geoparcului”, iar unii dintre ei au fost angajați aici. Cei care îndeplinesc condițiile primesc certificatul european de voluntariat, participă la diverse proiecte și vizitează alte geoparcuri din străinătate. Cât am stat la sediul din Hațeg, am avut ocazia să-i cunosc pe unii dintre voluntari și să-mi fac o idee în legătură cu spiritul de familie de aici. Oamenii discutau despre campionatul lor de Catan (joc de societate), despre cum să cultive grădina și despre ultimele lor produse lor bio, printre care și dulceața de gogonele. Cu ocazia asta am înțeles și eu de ce s-a mutat Cristian de tot aici.

Casa Vulcanilor e gândită ca un spațiu educațional și este împrejmuită de o livadă senzorială. Scopul este ca vizitatorul să fie implicat fără instrucțiuni și fără a fi bombardat cu informații. De exemplu, există o instalație senzorială care trebuie parcursă desculț: trecând prin roci vulcanice, roci sedimentare, nisip, până ajungi la materialele făcute de om. Pe margine se află roci care sună diferit atunci când sunt atinse. Așa înveți să distingi temperatura rocilor și îți dai seama care absorb cea mai multă căldură. Pentru cei care vin aici e lecție de geologie foarte bună. cristiretezat

Primul lucru care mi-a sărit în ochi în Casa Vulcanilor e trusa micului explorator, care conține ciocănel, spatulă, ochelari de protecție, mănuși, ruletă, pensulă și un ghid al exploratorului. „E o poveste despre energie”, spune Cristian. „Pentru că vulcanii asta înseamnă: un transfer de energie, de la energia calorică dinăuntrul Pământului, într-o energie mecanică, e explozie la suprafață. Și cel mai bine aflăm asta punându-ne pe noi, pe vizitatori, să ne transformăm propria noastră energie calorică în energie mecanică și în curent electric.”

Ca să-mi arate cum are loc transferul, Cristian mă lasă să învârt manivela unui dinam, creația unui om din sat, nea Dumitru. După un minut se aprind luminile panourilor și odată cu ele se întind și rânjetele pe fețele noastre. De afară se aud niște voci de copii: „Tati, tati!”. Ieșim și-i vedem pe Mircea și Gruia, copii lui Cristian, urcând dealul împreună cu Alina. Pentru ei, Casa Vulcanilor pare să fie locul de joacă perfect. E la câțiva pași de casă și în același timp oferă o panoramă asupra întregului sat.

Pentru câteva secunde Cristian rămâne nemișcat, cu un zâmbet larg și cu privirea fixată pe Mircea și Gruia. După care spune:

„Ideea e să-i convingem pe cei care vin aici, mai ales pe copii, că e cool să fii om de știință. Și ei pot fi oameni de știință timp de o jumătate de zi. Plus că pleacă acasă și cu un borcănaș cu lavă solidificată.”

R0015635

R0015686

Fotografii de Mădălin Nicolaescu

Mai multe informații de călătorie despre destinația Maramureș găsiți aici.
Informații despre alte destinații pentru ecoturism din România găsiți aici.

Descoperă Eco-Romania este o inițiativă a Asociației de Ecoturism din România de dezvoltare și promovare a ecoturismului.
Fundația Friends For Friends și Think Outside the Box în parteneriat cu Asociația de Ecoturism din România prezintă proiectul editorial #descoperaecoRomania, din cadrul programului Policlinica de Marketing si Comunicare pentru ONG-uri (un proiect marca FFFF finanțat de Romanian American Foundation).

Un comentariu

Leave A Reply