Studiu: Beţivii au şanse mai mari de supravieţuire după o traumă, datorită alcoolemiei

0

Vorba unui proverb spune că Dumnezeu are grijă de nebuni, beţivi şi copii. Potrivit unui studiu realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea Illinois din Chicago (UIC), cel puţin în cazul beţivilor există un adevăr în această vorbă: deşi sunt predispuşi accidentărilor, din cauza stării în care se află, beţivii reuşesc să scape mai uşor din astfel de incidente. Acest rezultat, însă, este condiţionat de un singur lucru: ca victimele unei traume, care sunt în stare de ebrietate, să ajungă în timp util la spital şi să primească îngrijirile medicale necesare.

 

 

Rezultatul studiului arată că un nivel apreciabil de alcool în sânge creşte şansele de supravieţuire ale victimei unei accidentări (după ce a fost dusă la spital şi primeşte tratamentul medical necesar), ba, chiar mai mult, cu cât este mai beată o persoană, cu atât are mai mari şanse de a supravieţui unui incident care i-a pus viaţa în pericol. „Se pare că substanţele din sânge ajunse acolo cu alcoolul au un efect protector după o rănire”, explică Lee Friedman, autorul principal al studiului şi profesor în cadrul UIC. „Cu cât ai mai mult alcool în sistem, cu atât creşte efectul protector”, a mai spus acesta. În ciuda efectului de corelare prezentat de studiul său, lucrarea nu demonstrează, în fapt, că alcoolul este cauza principală a creşterii şanselor de supravieţuire ale unei victime în cazul unui incident.

Friedman a analizat situaţia a 190.612 pacienţi trataţi la centrul de traume Illinois între 1995 şi 2009, ale căror sânge a fost testat pentru a li se lua alcoolemia. Astfel, el a descoperit că, cu excepţia cazurilor de arsuri, rata de mortalitate (din orice alt tip de traumă) era tot mai scăzută dacă nivelul de alcool din sânge era mai mare. La o alcoolemie ridicată, rata de mortalitate scădea şi cu 50%. Totuşi, efectul nu este valabil în cazul oricărui fel de traumă, dar se putea observa cel mai bine (şi de cele mai multe ori) în cazuri de împuşcare cu pistol, înjunghiere sau alte răni adânci cauzate de obiecte penetrante. Friedman era familiarizat cu „folclorul” potrivit căruia un rănit beat, mai ales în cazul accidentelor de maşină, are o stare mai puţin gravă decât rănitul care nu era beat (faptul fiind pus pe seama unei anumite relaxări a membrelor datorate stării de ebrietate). Cercetarea lui l-a convins că acest lucru nu este perceput corect, de fapt: „Nu se pune problema că rănile celui beat sunt mai puţin grave decât ale altora, care nu erau în stare de ebrietate. Dacă vorbim de răni la fel de grave, spre exemplu, victimele care nu erau în stare de ebrietate la momentul traumei au mai puţine şanse de supravieţuire, aici constă diferenţa”, explică Friedman.

„Nu mori de la rana în sine, ci de la consecinţele ei. Dacă eşti împuşcat, nu gaura în sine te ucide, ci reacţiile pe care le provoacă, pierderea sângelui, şocul etc.”, spune autorul studiului. El a arătat că, imediat după traumă, corpul şi mintea intră într-o stare de urgenţă, în care încearcă să supravieţuiască, se declanşează o cascadă de sentimente de panică (ce pot duce direct la moartea victimei), iar, în acest context, alcoolul prezent în sânge ajută victima cel mai mult, prin faptul că nu lasă starea de panică să preia controlul asupra minţii şi corpului (diminuează şocul psihologic care urmează celui fizic). Profesorul s-a apucat de un nou studiu, care să îl completeze pe primul: acesta analizează relaţia dintre alcoolemie şi posibilitatea apariţiei unor complicaţii în urma unei traume precum un atac de cord sau probleme cauzate de rinichi. Datele preliminare sugerează că alcoolul combate ambele situaţii. Însă chiar şi autorul studiului recunoaşte că rezultatele cercetării sale legate de efectele alcoolului sunt condiţionate de spitalizarea victimei. Altfel, dacă victima moare înainte de a ajunge la spital, aceste date nu sunt relevante absolut deloc.

 

Sursa: LS

Foto: Dallas Observer


Leave A Reply