Şcoala clădirilor verzi

0

Într-o sală de curs a Facultăţii de Instalaţii din cadrul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, două echipe de tineri (studenţi sau absolvenţi ai unor specializări precum arhitectură, construcţii, instalaţii etc.) caută cele mai bune soluţii pentru temele de lucru pe care le-au primit în cadrul şcolii de toamnă “The City of Green Buildings”. Provocarea din partea organizatorilor a fost simplă: să construim ori să transformăm? Este mai uşor să construim, de la zero, o clădire verde (care să întrunească toate certificările de calitate în acest sens şi să fie cu adevărat prietenoasă cu mediul şi cu rezidenţii ei) ori să transformăm o clădire deja existentă într-una verde, prin idei ingenioase şi cu tehnologia evoluată a prezentului?

Aplecaţi deasupra tastaturilor, prinşi în dezbateri pe teme foarte concrete, despre materiale de construcţie, unghiuri, obstacole, estetică şi funcţionalitate, cei 20 de tineri – viitori arhitecţi, ingineri constructori, specialişti în instalaţii – au avut două săptămâni la dispoziţie să găsească nu doar soluţiile tehnice necesare conceperii proiectului încredinţat, ci şi modalitatea de a lucra în echipă, trecând peste faptul că fiecare reprezintă altă specializare şi alt segment din ceea ce înseamnă construirea unui imobil. Acesta este şi scopul principal al organizatorilor, şi ei tineri, membri ai organizaţiei The City of Green Buildings: să suplinească (printr-o şcoală de toamnă interactivă, cu ateliere, prezentări, coferinţe şi evenimente practice) absenţa, din facultăţi, a educaţiei în sensul viziunii de ansamblu asupra unei construcţii. Derulată la Cluj-Napoca şi la Sibiu, în perioada 30 august – 13 septembrie, această şcoală de toamnă se află, deja, la a doua ediţie şi are toate şansele să devină o tradiţie de referinţă pentru tinerii profesionişti (români, dar şi străini) preocupaţi de viitorul verde al României.

“Este un program dedicat studenţilor şi tinerilor profesionişti care vor să îşi dezvolte o carieră în domeniul clădirilor sustenabile. Aducem laolaltă toate specializările care intră în lanţul valoric al dezvoltării unei construcţii verzi, pentru a putea facilita o schimbare reală a viziunii, a modului în care se pune problema şi se iau deciziile când vine vorba de ce şi cum construim. În facultate, din păcate, studenţii lucrează proiecte doar cu colegi de aceeaşi specialitate. Astfel, ei nu au cum să înţeleagă cum se pune cu adevărat problema când vine vorba de un întreg, când vine vorba ca un arhitect să lucreze cu un constructor şi un constructor cu un inginer de instalaţii. De asta am gândit acest program în acest fel, ca să aducem specializările diferite la aceeaşi masă şi să le dăm un proiect în lucru, în echipă. De asta am ales să mergem pe ideea unor ateliere, cu multe noţiuni practice, nu pe ideea clasică a cursurilor didactice specifice facultăţilor. Noi mergem pe analiza unor studii de caz, unde se ridică probleme reale, la care trebuie găsite soluţii concrete”, explică Adrian Frătean, vicepreşedinte The City of Green Buildings.

“Absolvenţii specializărilor implicate în procesul de construcţie ajung, din păcate, să lucreze individual şi, astfel, fiecare sfârşeşte prin a considera că nu îşi poate face treaba din cauza celuilalt. Fiecare vede bucăţica lui şi crede că munca lui este cea mai importantă. De aceea am organizat această şcoală de toamnă şi vom încerca să aducem, pe viitor, şi alte specializări la masa lucrului în echipe, cum ar fi comunicarea, marketingul, pentru că este important şi cum prezinţi sau cum vinzi o clădire verde, nu doar cum o realizezi. Scopul nostru principal este ca oamenii implicaţi în acest larg segment al construcţiilor să înveţe că au nevoie unii de ceilalţi, indiferent de domeniul pe care s-au specializat. Că au nevoie să comunice şi să lucreze împreună”, punctează şi Bogdan Ursa, preşedintele organizaţiei.

La rândul lor, tinerii care participă la şcoala de toamnă apreciază, cel mai mult, interacţiunea oferită. “Este cel mai important lucru: că interacţionăm, ca specialişti în domenii diferite. Asta ne face să creştem, ca profesionişti. Este important să realizăm că noi trebuie să ştim mai multe şi să învăţăm, apoi, cum să îi convingem pe beneficiari că ştim ce să le propunem şi să aibă încredere în noi”, consideră Valentin Necula, unul dintre participanţi. “Şcoala aceasta de toamnă acoperă gaura de cunoştinţe pe care facultatea nu ni le oferă, iar metoda interactivă este ideală pentru asta”, mai spune el. Îl secondează Marcel, din Germania: “Este rolul nostru, ca viitori profesionişti, să putem convinge oamenii care iau deciziile în privinţa construcţiilor; să îi convingem în legătură cu soluţiile cele mai bune în materie de sustenabilitate, durabilitate, principii verzi”.

Foto: Marius Pop

Tema principală a şcolii de toamnă, “To Build or To Transform?”, a adus celor două echipe următoarea provocare: una dintre ele trebuie să prezinte conceptul transformării unui cămin din campusul Observator (al Universităţii Tehnice din Cluj) într-o clădire verde, cealaltă echipă trebuie să prezinte conceptul unei clădiri verzi făcute de la zero, pe un teren din apropierea unei facultăţi. Ce părere au despre dificultăţile temelor cei puşi să le rezolve? “Să începi de la zero este mai uşor, dar transformarea e o provocare mai mare, implică mai multă creativitate, cere schimb de păreri mai serios”, consideră Şarolta, din echipa “transformatorilor”. Gabriel, colegul ei, spune că: “Avem nevoie şi de clădiri noi, şi de clădiri transformate. Nu putem doar să construim. Avem dorinţa, dar nu experienţa, deocamdată. Trebuie să privim din altă perspectivă atunci când transformăm”.

“Sarcina noastră e mai grea”, susţine, de cealaltă parte, Adina, din echipa “constructorilor de la zero”. “Avem mai multe păreri, suntem mai mulţi arhitecţi, un constructor (eu) şi trei colegi de la instalaţii. Trebuie să analizăm mai multe idei, ajungem la contradicţii. Este un parcurs mai dificil”, spune ea. Adrian, coleg de echipă, cu specializarea instalaţii, o completează: “Cred că cu toţii trebuie să avem cunoştinţe solide pentru ambele situaţii. Nu putem avea scuze, trebuie să ştim exact ce facem. Esenţial mi se pare faptul că am descoperit cât de important este să comunicăm între noi, ca specialişti sau viitori specialişti”. Hugo, care vine din Portugalia, admite că “este o provocare să nu gândim doar ca arhitecţi, pentru că noi suntem obişnuiţi să vedem doar designul, ci să vedem şi nevoile celorlalte segmente. Este o provocare foarte utilă pentru noi”. Iar Marcel, care vine din Germania, pune punctul pe I: “Când transformi, ai o mulţime de probleme ridicate de clădirea pe care vrei să o transformi, o mulţime de limitări pe care trebuie să încerci să le depăşeşti. Când construieşti de la zero, nu există altă problemă decât tu. Numai tu poţi fi limitarea”.

Tinerii care învaţă comunicarea între specializări la această şcoală de toamnă vor avea o misiune dificilă: sunt cei care trebuie să schimbe mentalităţile, lipsa de viziune, din România. Deşi vedem zilnic tehnologii inovatoare şi idei verzi puse în aplicare în alte ţări europene sau de pe alte continente, suntem cel mai adesea tentaţi să replicăm, imediat, că “la noi nu se va întâmpla niciodată”. Acest gen de reacţie, însă, nu face decât să ne tragă, în continuare, în jos. Să ne ţină pe loc. Dar mai sunt şi alte probleme de mentalitate şi comportament pe care tinerii participanţi la şcoala The City of Green Buildings le identifică şi pe care speră ca, în timp, să le poată schimba. “Cred că încă avem sechele din perioada comunistă, când nu eram lăsaţi să mişcăm nici în stânga, nici în dreapta şi nu ne-am dezvăţat total de vechile metehne”, spune Adela. “Nu sunt prezentate modele de succes real, mai ales când vine vorba de tineri, cu tot ce stă în spatele succesului lor”, crede Ciprian din Iaşi. “Spre exemplu”, îl completează Adrian, “nu se prezintă munca din spate a unui olimpic. Sacrificiile. De asta noi nu suntem dispuşi să facem sacrificii pentru succes, pentru ce stă în spatele lui”.

“O problemă serioasă este faptul că nu suntem capabili să ne dedicăm unui proiect pe o lungă perioadă de timp. Este foarte greu să găseşti oameni care vor şi au curajul să se ţină de un proiect pe termen lung, mai ales dacă se întinde pe mai mulţi ani. Eu fac parte dintr-un ONG studenţesc, Liga Studenţilor Universităţii Tehnice din Cluj şi am avut, iniţial, un rulaj mare de oameni într-un proiect, Observator – Campus European, care îşi propune să aducă condiţii mai bune de trai pentru studenţii din campus. Dar acum au rămas foarte puţini în proiect şi cei care au plecat au făcut-o pentru că nu se obţineau rezultatele într-un timp scurt, imediat. Cred că vina pentru că nu reuşim să progresăm le aparţine şi acelor profesionişti care nu se dedică pentru o perioadă lungă de timp unui proiect, care nu sunt dispuşi să lupte pentru schimbare. Dacă eu mă duc trei ani la rând la o primărie cu propuneri, la un moment dat cineva îşi va pune problema că poate vorbesc bine ce vorbesc şi atunci va exista schimbare. Până atunci, nu. La un moment, cineva, într-un fel sau altul, te va asculta. Dar trebuie să vrei să te lupţi cu morile de vânt”, punctează Valentin.

În cadrul şcolii de toamnă de la Cluj a fost organizată, de asemenea, şi o conferinţă care a adus, faţă în faţă, participanţii şi reprezentanţii unor firme direct implicate în piaţa construcţiilor, în diverse domenii. “The City of Green Buildings Conference 2015” a fost un eveniment special creat să aducă împreună experţi şi profesionişti, autorităţi locale şi centrale, reprezentanţi ai companiilor “care acoperă tot lanţul valoric al clădirilor sustenabile”, după cum declară organizatorii. Sesiunile de dezbateri ale conferinţei au abordat subiecte din sfera dezvoltării de clădiri sustenabile, consumului de energie în cădiri, aspectelor arhitecturale privind construcţia şi reabilitarea clădirilor sustenabile, finanţării unor astfel de proiecte, “toate acestea privite dintr-o perspectivă complexă ce ţine cont de elemente practice, politice, comerciale şi de implementare efectivă”. Invitaţii conferinţei care a avut loc pe 8 septembrie au pornit de la tema şcolii de toamnă, “a construi sau a transforma”, pentru a prezenta cele mai noi soluţii, inovaţii, tendinţe şi provocări din domeniile pe care le reprezintă. Printre ei s-au numărat Şerban Ţigănaş (preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România), Frank Hajdinjak (CEO – E.ON România), Bogdan Lupu (manager Philips Lighting University CEE), Dr. Dorin Beu ( preşedintele Comitetului Naţional Român de Iluminat), Dr. Andrei Ceclan, Dr. Călin Ciugudeanu (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca), Anamaria Stroia (expert mediu), Horaţiu Başa (director general TESTO România), Remus Marusciac (arhitect şi evaluator BREEAM International).

 

Foto: Marius Pop

O a doua temă cuprinsă în cele două săptămâni de şcoală de toamnă este iluminatul public – cum va fi peste zece ani. Activităţile asociate acestei teme se derulează la Sibiu, chiar în aceste zile. Anul 2015 este anul internaţional al luminii, astfel că o dezbatere pe tema viitorului iluminatului urban era mai mult decât necesară, în acest context. Miercuri, participanţii au putut viziona filmul “The Dark City” şi au discutat despre impactul iluminatului public asupra oamenilor, animalelor şi vegetaţiei. “Practic, vorbim despre excesul de iluminat, pentru că am trecut de faza în care iluminatul public era o problemă de siguranţă pe timp de noapte. Acum ne gândim cu groază la ce va urma când toate clădirile vor fi invadate de reclame luminoase, cu leduri, care vor sclipi întruna. Discuţia se centrează pe un aspect banal, dar, care, iată, trebuie readus în atenţie: de ce e bine să fie ziua lumină şi noaptea întuneric”, explică profesorul Dorin Beu, preşedinte al Comitetului Naţional Român de Iluminat şi profesor în cadrul Universităţii Tehnice din Cluj.

Ieri seară, o echipă de invitaţi din Marea Britanie a susţinut o acţiune de guerrilla lighting (iluminat de gherilă), prezentând conceptul de intervenţie urbană prin iluminat, în cinci locuri din Sibiu. Astăzi, tot la Sibiu, diverşi specialişti vor dezbate, alături de participanţii şcolii, viitorul iluminatului în spaţiul public: ce aşteptări au oamenii de la acest tip de iluminat? De ce nu putem să avem tipul de iluminat pe care îl regăsim în alte ţări? “Problema este că noi nu suntem învăţaţi să dialogăm la modul constructiv, să putem trage concluzii productive din discuţii, ci discutăm… ca la televizor, fiecare spune ce vrea, fiecare se aude pe sine. Astfel că, prin aceste întâlniri şi dezbateri, sperăm să reuşim să pornim un alt model de discuţie, de dialog care să aducă şi concluzii”, spune Dorin Beu. Acţiunile de la Sibiu se vor încheia în această seară cu un spectacol de lumini proiectat pe Palatul Brukenthal.

Mesajul pe care participanţii la şcoala de toamnă de la Cluj şi Sibiu îl vor duce, în viitorul apropiat, consumatorului direct este că o clădire verde înseamnă mult mai mult decât un panou solar pe acoperiş sau o izolare termică bună. Detaliile care trebuie luate în calcul merg inclusiv până la vopseaua aleasă pentru interior, sistemul de încălzire, ferestrele şi multe altele. “Până la urmă, o clădire verde este şi cea din Muzeul Satului: vorbim de case construite cu resurse locale, unde lemnul era folosit cu cap şi bun simţ, unde se recicla aproape tot ce provenea de la clădiri vechi. Problema este să ne întoarcem la aceste modele adevărate, nu în sensul întoarcerii în trecut, al ruperii de civilizaţie, pentru că avem nevoie de confort, de beneficiile modernităţii. Dar să ne gândim bine: ce face o clădire să fie verde? Dacă îi punem nişte polistiren şi termopane, asta nu înseamnă că e verde. Polistirenul nu e material produs local, nu e verde, el devine deşeu după un timp, ce facem cu el atunci? Producătorii de polistiren îţi dau garanţie 20 de ani. Şi după? Îl dăm jos de pe blocuri, punem altul? Şi cu cel rămas ce se întâmplă? Nimeni nu ştie”, spune profesorul Dorin Beu.

“La noi, din păcate, lucrurile se fac repede, ca să se creeze senzaţia că s-a făcut ceva, că arată blocurile mai colorate, nu mai este griul acela, cenuşiul de România. Facem totul la repezeală. Vrem să recuperăm timpul pierdut, dar nu se poate aşa, peste noapte. Procesul este de durată. Şi dacă noi, arhitecţi şi constructori, ne punem de acord, să nu uităm să trebuie să fie implicaţi şi beneficiarii în acest întreg proces. Iată un exemplu care pe mine m-a impresionat: în Danemarca, echipa care elaborează caietul de sarcini pentru construcţia unui spital munceşte doi ani numai pentru asta şi – atenţie! – membrii ei petrec timp în spital ca pacienţi, ca să vadă ce nevoi au pacienţii de la clădirea respectivă. Gândiţi-vă cum e la noi: un caiet de sarcini de jumătate de pagină, scris în bătaie de joc şi apoi ne mirăm că nu iese bine…! Identificarea nevoilor celor care folosesc clădirile este esenţială. Iar la noi, acum, cea mai mare provocare este (mai ales când vorbim de construcţiile noi) să faci ceva adaptat la viitor. Când faci un cămin, trebuie să te gândeşti că acela va fi folosit peste 20 de ani. Cei care vin atunci în acel spaţiu trebuie să îl găsească util. Atunci, la acel moment. Asta înseamnă ca noi acum să facem proiectul ca lumea. Cine se gândea în anii 1960 să pună atâtea prize într-un cămin, de câte este nevoie acum? Problema se pune simplu: clădirea trebuie să fie bună pentru oameni. Pentru cei care o vor utiliza. Iar tehnologiile şi soluţiile, la fel ca şi criteriile de certificare, se schimbă acum tot mai rapid. Lumea evoluează, trebuie să evoluăm şi noi”. (Dorin Beu)

Proiectele realizate de cele două echipe participante la şcoala de toamnă vor fi disponibile în curând pe site-ul evenimentului, iar organizatorii speră ca, într-un viitor dacă se poate apropiat, să fie şi sponsori interesaţi de punerea lor în practică. Mai multe informaţii despre viitoarele şcoli de acest fel, pentru cei interesaţi, se pot afla pe The City of Green Buildings sau pe pagina de Facebook a proiectului.

 

Fotografii: The City of Green Buildings, Marius Pop (mphotography), Camelia Jula (TOTB), www.johnsoncontrols.com, rewallmaterials.com


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger