Reţeaua electrică trebuie adaptată pentru noile energii regenerabile

0

Academia Naţională de Inginerie din Washington, SUA, a dorit să afle, la un moment dat, care este considerată cea mai mare realizare inginerească a tuturor timpurilor; răspunsul membrilor academiei a fost: electrificarea (apariţia reţelelor electrice pe tot teritoriul SUA). Acum, însă, această reţea, construită, iniţial, pentru distribuirea curentului obţinut prin metode clasice, din resurse tradiţionale (apă, cărbune etc.), trebuie adaptată pentru condiţiile specifice energiilor regenerabile, susţin oamenii de ştiinţă.

 

Justin Sullivan/Getty Images


 

„Reţeaua electrică este o maşinărie remarcabilă, răspândită geografic, mereu responsabilă pentru menţinerea balanţei dintre cerere şi ofertă de electricitate”, spune Ernest Moniz, directorul Institutului Energiei din cadrul MIT. În fiecare zi, printr-o simplă apăsare de întrerupător, milioane de americani (şi, ca ei, milioane de utilizatori din lume) se conectează la această reţea, o adevărată pânză de păianjen construită din centrale, transformatori, linii de transmitere, distribuind energia electrică precum venele şi arterele fac cu sângele. Cum consumul şi cererea de curent sunt tot mai mari, activitatea prin aceste reţele electrice este considerată cel mai important act de menţinere a echilibrului din lume, posibil pentru că marile uzine care produc electricitatea lucrează constant şi furnizează o cantitate previzibilă necesară, estimată în funcţie de date culese după consum.

Ce se întâmplă, însă, în prezent, când noi energii au devenit posibile, deşi nu au fost prevăzute anterior – energia solară, energia eoliană? „Este o provocare nouă, asupra căreia încă un operator nu poate avea control, dar trebuie să ne ridicăm la înălţimea provocării şi asta cât mai repede”, consideră acelaşi Moniz. Aceasta este, de altfel, concluzia unui studiu coordonat de el la MIT, care arată că reţeaua de electricitate trebuie să se schimbe în aşa fel încât electronii obţinuţi din energii regenerabile să poată fi manevraţi aşa cum se întâmplă în prezent cu cei din alte surse. Problema principală este găsirea soluţiei pentru ritmul acestor energii, care nu este constant. „Uneori, când mama natură decide să aducă nori pe cer şi să oprească vântul, este necesar să avem un back-up, o rezervă, căci oamenii tot vor curent şi în astfel de momente”, spune Steve Berberich, CEO al reţelei electrice din California (California Independent System Operator).

În cazul statului menţionat, California, această rezervă provine de la uzine care funcţionează pe gaz, astfel că trecerea de la un tip de energie (regenerabilă) la cel de rezervă se poate face rapid. Dar asta face ca uzinele ce consumă gaz pentru a produce energie să intre în competiţie cu resursele regenerabile cărora trebuie să le „asigure spatele”, în condiţiile în care scopul este tocmai renunţarea la resurse clasice şi axarea pe cele regenerabile (plus, desigur, eficacitatea economică, superioară în cazul producerii de energie din resurse regenerabile). Mai exact, uzinele pe gaz trebuie să facă bani pentru a supravieţui, iar a le păstra numai pentru a suplini nevoile atunci când plouă sau e înnorat nu le ajută să-şi plătească facturile de întreţinere, consumul sau angajaţii, mai arată Berberich. Iar uzinele pe cărbune sau cele nucleare nu sunt o soluţie bună de rezervă, deoarece este foarte costisitor să le tot porneşti şi opreşti din scurt.

Dar realitatea este că, având în vedere costurile tot mai scăzute ale energiilor eoliană sau solară, reţeaua de electricitate se va folosi tot mai mult de ele – multe state o cer, aşa că reţeaua trebuie să se adapteze. Cum anume se va realiza aceasta? Specialiştii lucrează pentru a ajunge la o soluţie bună pentru toate părţile implicate. Michael Goggin, de la Asociaţia Americană pentru Energie Eoliană, susţine că rezolvarea nu este chiar atât de dificilă pe cât pare. „Cred că există doar multe păreri greşite despre această energie de rezervă, pentru că realitatea este că toate uzinele producătoare din lume sunt dublate de alte uzine, pentru cazuri de necesitate. Operatorii de reţele ar putea să se adapteze foarte bine ritmului energiei eoliene şi solare dacă ar circula energia prin reţea minut de minut, nu doar de la o oră la alta, cum fac acum”, susţine Goggin. Asupra unui singur lucru cad de acord toţi specialiştii în prezent implicaţi în această chestiune: din moment ce energiile solară şi eoliană depind de vreme, este clar că operatorii de reţele electrice vor fi nevoiţi să angajeze tot mai mulţi meteorologi.

 

Sursa: ENN, NPR


Leave A Reply