Raport: Cupa Mondială din Qatar va ucide mai mulţi oameni decât 11 Septembrie

2

Confederaţia Internaţională a Sindicatelor Muncitoreşti a lansat recent un raport prin care arată că, până în 2022, circa 4.000 de muncitori imigranţi îşi vor pierde viaţa pe şantierele care pregătesc Cupa Mondială din Qatar. “Qatar este o ţară fără conştiinţă,” arată raportul Confederaţiei, care analizează condiţiile de viaţă şi de muncă ale celor peste 1,4 milioane de imigranţi angajaţi la construcţia stadioanelor şi a infrastructurii pentru celebra competiţie de fotbal.

 

Qatar_stadium_982w

Stadionul principal ce se construieşte pentru Cupa Mondială din Qatar

 

Nu este prima dată când se aduc în atenţia publicului abuzurile săvârşite la adresa muncitorilor; încă din toamna trecută, The Guardian publica o amplă anchetă despre condiţiile de viaţă precare şi încălcarea drepturilor de bază ale imigranţilor săraci. Raportul Confederaţiei însă analizează în detaliu acest tragic fenomen, urmărind lanţul cauzal ce determină o rată de mortalitate extrem de ridicată: de la agenţiile de recrutare a forţei de muncă, până la sistemul legislativ din Qatar, salariile minime şi inspecţiile pentru protecţia muncii. De asemenea, raportul, ce poate fi citit integral aici, oferă o mulţime de relatări la persoana întâi ale unor muncitori angajaţi pe şantierele Cupei Mondiale.

“Conform statisticilor oferite de guvernul nepalez, 191 de muncitori nepalezi din Qatar au murit în 2013, faţă de 169, câţi au murit în 2012. Începând cu 2010, când Qatar a câştigat dreptul de a găzdui Cupa Mondială, au murit 400 de muncitori nepalezi. 218 cetăţeni de naţionalitate indiană au murit în 2013 în Qatar, potrivit cifrelor oferite de Ambasada Indiei din Qatar. În 2012, au murit 237 de muncitori, iar în 2011, 239. În medie, în 2013, au murit lunar circa 20 de imigranţi indieni, cea mai mare pierdere înregistrându-se în luna august, când au murit 27 de muncitori,” arată raportul lansat de Confederaţia Internaţională a Sindicatelor Muncitoreşti. Dincolo de abuzurile deja cunoscute – încălcarea flagrantă a normelor de protecţia muncii, condiţiile insalbure de viaţă, neplata salariilor etc. -, noi dovezi arată că muncitorilor li se oferă numai apă sărată pentru a găti şi a se spăla, dar şi că imigranţii care vor plece câteva zile, de sărbători, la familiile lor, trebuie să plătească depozite de 275 de dolari. Confederaţia cere FIFA să ia măsuri imediate pentru a determina Qatarul să reformeze legile care permit ţinerea muncitorilor în condiţii de sclavie.

În ceea ce priveşte relatările anonime ale muncitorilor, ele redau minuţios condiţiile atroce în care sunt forţaţi să muncească şi să trăiască: “Azi dimineaţă, am mers pe şantier la 5 dimineaţa şi peste tot era plin de sânge. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar povestea a fost muşamalizată. Când am reclamat acest lucru, mi s-a spus că, dacă mă mai plâng, mă concediază.” Un alt muncitor arată că “deşi ne-a expirat contractul, angajatorul nu ne-a plătit salariile de trei luni şi nici bonusurile pentru încheierea contractului sau biletele pentru a ne întoarce acasă. (…) Am muncit din greu şi nu vrem decât ceea ce ni se cuvine, pentru a ne întoarce acasă. Acum, suntem ţinuţi în loc aici, înghesuiţi claie peste grămadă, cu mâncare proastă şi fără acces la apă potabilă. Suntem trataţi ca nişte animale,” arată un muncitor intervievat.

În ciuda acestor mărturii, Confederaţia arată că aşa-zisele eforturi ale Qatarului de a îmbunătăţi condiţiile de viaţă şi de muncă ale angajaţilor sunt o farsă. Deşi statul a adoptat oficial două protocoale menite să protejeze drepturile muncitorilor, niciunul dintre ele nu a fost respectat şi nu a dus la sancţiuni pentru abuzurile săvârşite. Dacă cele două protocoale nu sunt luate în considerare, soarta milioanelor de muncitori rămâne pe mâna aşa-numitei legi kafala, potrivit căreia muncitorii imigranţi sunt trataţi ca servitori aflaţi la mila angajatorilor. Multora li se confiscă paşapoartele la sosirea în Qatar şi nu li se permite să-şi schimbe serviciul sau să renunţe decât cu acordul angajatorului.

“În vreme ce există mulţi cetăţeni generoşi şi bine educaţi în Qatar, realitatea arată că nu există decât un guvern de faţadă. Qatar este condus ca o afacere de familie. Miniştri cu foarte puţină putere de decizie încearcă să administreze portofolii pe care, de regulă, ţările democratice reuşesc să le administreze, amintind însă doar vag de statutul lor de funcţionari în beneficiul publicului.

Drepturile şi libertăţile fundamentale nu există pentru muncitorii din Qatar, fie că vorbim despre imigranţi săraci sau expaţi cu pregătire profesională înaltă, bine plătiţi. Muncitorii străini sunt ţinuţi în sclavie – sunt proprietatea angajatorilor care deţin puterea de angajare, controlul total al salariilor şi al condiţiilor de lucru, autoritatea de a emite documente de identitate şi abilitatea de a refuza schimbarea slujbei sau emiterea unei vize pentru părăsirea ţării. Acest sistem este cunoscut sub numele de kafala.

Muncitorii imigranţi trăiesc în mizerie cruntă şi sunt forţaţi să muncească timp îndelungat, şase zile pe săptămână, într-o căldură teribilă. Ţinuţi în apartheid, oamenii mor la o rată accelerată fără precedent. Ambasadele din Qatar sunt forţate să nu spună nimic despre moartea în masă a cetăţenilor lor, de teama unor repercusiuni din partea autorităţilor. Surse diplomatice spun că li s-a impus să păstreze tăcerea sau să nege cazurile de accidente de muncă, sub ameninţarea de a interzice cetăţenilor acestor ţări să părăsească Qatarul.”

Sursa: Deadspin

Foto: AFP/GETTY IMAGES

Puteţi citi şi: 

Preţul nevăzut al fotbalului: Sclavii care pregătesc Cupa Mondială din Qatar

FOTO Sclavia din zilele noastre

FOTO Urmele sclaviei pe chipuri de femei traficate


2 comentarii

    • Unde vezi tu ca in “Suntem trataţi ca nişte animale” omul spune ca asa trebuie tratate animalele? Astea se numesc expresii. Si pleaca de la un adevar.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger