Povestitorul poveştilor celorlalţi. Lecţia de ambiţie şi pasiune la 22 de ani

0

„M-am ghidat după un lucru: dacă încerc să fac ceva, să fac bine şi să-mi treacă timpul pe cât mai bun şi mai folositor. Alte idei n-am avut şi nici nu am, zic sincer”, mărturiseşte, între două corzi, unul dintre cei mai cunoscuţi lutieri din lume, care trăieşte şi lucrează în România.

 

 

de Camelia Jula

 

Povestea lui Janos Markus-Barbarossa este concentrată într-un documentar de câteva minute, realizat de Matei Pleşa(foto sus), un tânăr de 22 de ani din Cluj-Napoca, pasionat de arta filmului documentar. La fel ca şi omul pe care l-a filmat, a cărui poveste o spune atât de cald, Matei pare să se ghideze după acelaşi principiu: să facă bine ceea ce îi place să facă, să îi treacă timpul cu folos. A realizat, până acum, mai multe scurte documentare, videoclipuri, reclame, fotografii. „Sunt un filmmaker autodidact şi am început să lucrez în acest domeniu în 2010″, se prezintă Matei. Când a pus primul său video pe internet, a intrat direct în top 30 vizualizări pe YouTube. De atunci, este căutat pentru diverse proiecte, nici măcar nu s-a ocupat să îşi facă „reclamă”, ci oamenii au venit la el.

Când a terminat liceul, Matei a stat puţin. A respirat. A făcut o pauză, ca să se gândească ce vrea să facă cu viaţa lui. „Am zis că vreau să încerc mai multe lucruri înainte să mă arunc într-o facultate, fără măcar să ştiu ce vreau să fac în viaţă. În mare parte ştiam că voi face ceva în domeniul artei, dar nu ştiam sigur ce anume. Cochetam cu design-ul, arhitectura şi ceramica, dar toate opţiunile respective au căzut treptat”, spune Matei. În acea perioadă şi-a descoperit talentul şi pasiunea pentru domeniul foto-video. Nu mai ştie exact care a fost prima fotografie care să îi fi dat de gândit în legătură cu talentul pentru domeniu („probabil că una dintre primele fotografii decente pe care le-am realizat a fost cu prietenii care se dădeau cu bicicletele, de altfel de acolo a pornit şi pasiunea pentru domeniul video”), dar primul său video este marcat clar: l-a făcut acum doi ani, cu un aparat semi-profesional Olympus SP-560 UZ şi avea ca subiect un biciclist. Acum, Matei este student la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Comunicare, secţia de Publicitate, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Însă tot ce a învăţat în domeniul audio-video-foto a fost muncă pe cont propriu: „Nu am fost la niciun fel de curs / workshop legat de domeniul audio-video şi nici nu cred că voi merge prea curând, cel puţin nu la noi în ţară”, spune Matei. Planurile lui sunt mult mai ambiţioase.

 

În atelierul lutierului clujean

 

Până acum, a făcut tot ce a prins: videoclipuri muzicale, reclame, filme de prezentare şi documentare scurte. „Am încercat să filmez şi să realizez cât mai multe video-uri din cât mai multe sub-domenii posibile, pentru a şti pe viitor ce mi-ar plăcea să fac cel mai mult şi să mă pot orienta, în felul acesta. Însă da, pe viitor, ce mi-ar plăcea să fac cel mai mult este documentarul, pentru că îmi oferă o libertate destul de mare de acţiune. Pe lângă documentare nu mi-ar displăcea să filmez în continuare videoclipuri sau spot-uri de prezentare, dar aici depinde foarte mult de oameni şi loc”, explică Matei. Începuturile punerii în practică a pasiunii sale nu au fost tocmai simple: nu avea aparatura necesară, aşa că a trebuit să împrumute sau să închirieze echipamentele de care avea nevoie pentru o filmare. Acum, însă, de aproximativ un an, poate spune că îşi câştigă existenţa din domeniul video. Fotografia a rămas un hobby, deocamdată (totuşi, s-a înscris la Photo Romania Festival 2012 cu câteva fotografii din timpul filmării pentru documentarul despre lutier). Un subiect trebuie să îi spună o poveste, ca să îl filmeze, să fie special. Nu se ghidează după un script când face filme documentare: „Încerc să surprind cât mai fidel ambianţa anumitor oameni şi locuri, dacă aş avea un script aş zice că m-aş limita în a filma anumite lucruri. De obicei, când ajung în locul respectiv, mă uit, mă plimb şi povestesc cu oamenii, iar după asta încerc să realizez compoziţii cât mai grăitoare posibile şi cât mai emoţionante. Pentru mine, asta contează foarte mult, să redau sentimentele, pasiunea, munca şi trăirile oamenilor respectivi. Îmi place ca înainte de filmări să vorbesc cu personajele, să le văd punctele forte, punctele slabe, ce ştiu, ce pot şi ce îmi pot oferi. În felul acesta îmi e mult mai uşor să realizez ceva de calitate, cu lucruri interesante”.

 

Maestrul la lucru

 

Pe lutierul Barbarossa l-a cunoscut prin tatăl său. Lutierul a fost deschis de la bun început în legătură cu ideea lui Matei, de a realiza un scurt documentar despre ce înseamnă viaţa şi munca sa. Pentru şapte minute de film, Matei a filmat o oră – „ceea ce este foarte puţin când mă gândesc că pentru alte video-uri, pentru 3 minute, am filmat şi editat chiar şi 10 zile”, rememorează tânărul filmmaker. Povestea lutierului, spusă în culori calde, în inima atelierului său, nu a fost creată pe baza unui singur element: Matei s-a folosit de mişcare, de lumină, de calitatea imaginii, de un sunet excelent şi de o poveste atât de simplă, dar atât de motivantă şi frumoasă. „Ieri am avut norocul şi plăcerea de a filma unul dintre cei mai importanţi şi cunoscuţi oameni din domeniul instrumentelor muzicale, Dl. Markus Barbarossa”, scria Matei pe site-ul său, după realizarea filmării. „Povestea a început din interesul meu de a face ceva diferit de ceea ce s-a făcut până acum şi de a găsi oameni şi locuri cu o poveste şi o istorie specială. Pentru mine, în această privinţă, Dl. Barbarossa este capul de afiş şi de aceea am ţinut neapărat să realizez un scurt documentar despre acesta şi experienţa acestuia de viaţă. (…) Unul dintre cele mai importante lucruri pe care cred că le-a punctat fost faptul că în Romania se poate face absolut orice, că una dintre cheile succesului, chiar şi a succesului lui, este exigenţa în lucru şi faptul că nu s-a dat bătut niciodată, indiferent de situaţie sau circumstanţe”, mai scria Matei despre experienţa întâlnirii cu celebrul lutier.

Matei nu face filme sau alte proiecte video pentru competiţii sau festivaluri, ci face lucrurile pentru el, pentru că aşa îi place; se înscrie la evenimente de acest gen, dar cu proiecte făcute pentru sufletul lui. Când se apucă de un proiect, îl duce la capăt atunci, imediat, nu peste două luni: „Azi filmez, mâine editez, nu las timp între, ca să nu intervină amânări. Nu fac mai multe lucruri deodată, fac unul şi bine”, se autocaracterizează tânărul. I-ar plăcea foarte mult să poată lucra şi cu parte narativă în documentare, ar fi un plus, dar încă încearcă să găsească oamenii potriviţi pentru asta. „Mi-ar plăcea şi probabil chiar voi realiza un documentar despre balerine, dar într-un mod mai artistic şi diferit faţă de ce s-a făcut până acum. În momentul de faţă caut locuri şi oameni cu care să pot realiza ceva bun şi de calitate”, vorbeşte tânărul filmmaker despre temele sale de viitor. Vara asta va încerca un proiect nou – să filmeze scurt-metraje. Dar ce îşi doreşte pentru evoluţia sa profesională este să realizeze cât mai multe documentare şi să cunoască cât mai mulţi oameni din domeniul acesta. „Aş vrea să realizez câteva documentare artistice cu un grup de filmmakeri tineri din New York, renumiţi pentru munca lor de mare calitate. Cel care m-a influenţat cel mai tare în domeniul video a fost Philip Bloom, probabil unul dintre cei mai importanţi indie filmmakeri din lume. Stilul lui de a scoate în evidenţă sentimentele oamenilor şi de a pune accentul pe partea emoţională a lucrurilor cu siguranţă m-a marcat, asta încă de la început. Dacă tot ce ştiu până acum am învăţat singur, din pură pasiune şi interes pentru domeniu, pe viitor sper să merg la câteva masterclass-uri organizate de Philip Bloom”, îşi propune Matei.

 

În atelierul potcovarului

 

Un alt proiect de suflet pentru Matei este un serial de scurte documentare despre micii meşteşugari – despre meserii vechi, făcute cu pasiune (şi cu o ştiinţă aproape uitată de modernitatea industrializată), de oameni simpli, cu mâini iscusite, din care iese artă. Ceea ce tănârul îşi doreşte foarte mult pentru acest proiect este un sponsor stabil, care să îi permită să filmeze fără emoţii financiare şi să ducă proiectul, poate, pe micile ecrane. Matei a filmat, deja, povestea unui pantofar şi a unui potcovar (deocamdată, aici doar fotografiile sunt disponibile). Alte filme din portofoliul lui prezintă munca într-un salon de tatuaje sau Clujul într-un time-lapse care dezvăluie câteva dintre cele mai cunoscute repere istorice şi turistice ale oraşului. Pasiunea pentru a surprinde spectacolul oferit de biciclişti (mai exact, de practicanţii de trial) nu s-a stins, după cum se vede în acest video, iar în ceea ce priveşte videoclipurile pentru trupe sau artişti, Matei are un portofoliu deja bogat. Iar pe blogul său oferă diverse sfaturi în legătură cu echipamente şi tehnici de filmare, împărtăşind, astfel, învăţătura şi experienţa lui şi cu alţi pasionaţi de domeniul video. Cu clipul „Maximilian-Sophie” a fost nominalizat la categoria “Best Video” în cadrul „Romanian Music Awards 2012”. La 22 de ani, Matei este un exemplu că lucrurile bune se întâmplă celor care fac ceva în acest sens şi nu îşi irosesc talentul, chiar dacă munca necesară nu este nici uşoară, nici  lipsită de sacrificii. Sau, aşa cum spune, blând, lutierul clujean Janos Markus-Barbarossa, „până la urmă, nu soarta decide, ci eu decid. Asta-i totul!”.

 

Surse foto şi video: Mateiplesa.com


Leave A Reply