Istoria dărâmării unei bariere

0

În 2015, ca să-ți faci partid în România trebuia să te supui uneia dintre cele mai restrictive legislații din Uniunea Europeană. Legile din anii ’90 fuseseră gândite să prevină o inflație de partide, precum și apariția de regiuni autonome instrumentate de partide ale minorităților etnice. Aceleași legi dictau ca, dacă vrei partid, să strângi 25.000 de semnături din jumătate dintre județele țării.

Text de Ioana Pelehatăi

Tot în 2015, românii erau împărțiți în privința oportunității unor legi mai relaxate pentru crearea de noi partide. În timp ce 11,5% spuneau că s-ar înscrie într-un partid nou, iar 37% (o proporție fără precedent de mare) susțineau chiar că e nevoie de așa ceva, 44% considerau că ar fi un dezavantaj să existe mai multe partide pe buletinele de vot. Temerile erau multe: că ar fi inflație de partide. Că partidele noi ar „rupe voturi” de la opoziție. Că unii și alții și-ar face partid ca să obțină beneficii de la stat. Peste toate astea plana neîncrederea din ce în ce mai mare a românilor în partide – o situație periculoasă pentru o democrație reprezentativă, în care un număr în creștere de alegători simte că nu mai are cine să-l reprezinte.

Între timp, Comisia de cod electoral din Parlament dezbătea modificarea legilor partidelor. În același timp, se constituia o coaliție din organizațiile CeRe, ANBCC (Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni), Funky Citizens, EPAS și ActiveWatch. Și Comisia și Civitas ’99 urmăreau, teoretic, același scop: modificarea legilor electorale, pentru a permite înființarea mai simplă de noi partide. În privința „ce?”-ului, Comisia și Civitas se puteau pune de acord. La „cum?”, însă, vedeau lucrurile cum nu se poate mai diferit.

Prin campania Politică fără bariere, Civitas ‘99 a cerut să-ți poți face partid cu doar trei semnături. Ai dreptul să te asociezi liber, așa că trebuie să-ți fie respectat și-n politică. Au impus ca partidele să fie finanțate de la buget în funcție de câte voturi primesc, ca să nu apară o nouă inflație de formațiuni politice, pe care cei cu drept de vot în anii ’90 încă și-o amintesc. Au solicitat partidelor noi un număr de semnături pentru a se înscrie în alegeri, ca să demonstreze că se pot organiza și că reprezintă, totuși, niște cetățeni. Au prevăzut, însă, proporții rezonabile de semnături în funcție de circumscripții.

Fiecare ONG din Coaliție a contribuit cu finanțare și voluntariat, dar o parte semnificativă din campania Politică fără bariere a fost susținută prin Fondul ONG, granturile SEE 2009 – 2014. Membrii Coaliției s-au întâlnit cu cetățenii și le-au ascultat îngrijorările. Au analizat efectul modificării legilor în societate. Au discutat cu parlamentari și lideri de partid. Au ajuns la principalii candidați la președinție în 2014: Klaus Iohannis și Victor Ponta. Au obținut din partea amândurora promisiuni de susținere. Codru Vrabie de la Funky Citizens a reușit, chiar, să ajungă în fața Comisiei de cod electoral din Parlament. Până la el, rar mai ajunsese societatea civilă atât de departe în procesul de modificare a legislației.

Și s-au modificat legile. Azi îți poți înființa partid cu doar trei membri. Ți-l poți înființa doar la nivel de municipiu, pentru că parlamentarii n-au renunțat la ideea asta – dar măcar nu trebuie să mai fii acolo în persoană la înființare. În schimb, dacă n-ai candidați în două alegeri consecutive, statul poate să-ți desființeze partidul. Chipurile, ca să „filtreze” partidele „neserioase”. Practic, ca să încurajeze candidaturie cu ghiotura.

Dacă toate astea încep să ți se pară prea complicate, să știi că s-a gândit și Civitas ’99 la asta: ți-au pregătit un „Ghid de supraviețuire” pentru partidul tău – îl găsești chiar și pe site-ul Tribunalului București. Și, până acum, unele partide noi supraviețuiesc cu succes, iar în toată țara s-au ales consilieri locali pe listele unor partide noi.

Deci, gata, s-a liberalizat piața politică? Nici gând, mai e mult până departe. Se votează greu prin corespondență în diaspora. Procesul electoral nu-i încă suficient de transparent. Ar trebui să ai opțiunea de a acorda un vot de protest explicit („Niciunul dintre aceștia”). Mai sunt bariere de dărâmat, iar Civitas ’99 continuă să dea cu dalta și ciocanul la ele zi de zi – dar are și cărămizi noi de așezat în loc.

Proiect finanţat prin programul Fondul ONG, ce face parte din granturile Spaţiului Economic European 2009 – 2013. Mai multe detalii despre program se găsesc pe www.fondong.fdsc.ro .


Leave A Reply