Life shrinks or expands in proportion to one’s courage – Anais Nin. Recent am zburat pentru prima dată în aceste locuri. Să vezi cum te zguduie avionul acesta ultra-ușor când plonjează prin curenții turbionari, prin puternice jeturi de aer descendent sau ascendent prin mișcări locale variate, produse de încălzirea diferită a stâncilor, a pădurii, de diferențele de temperatură dintre adâncimea răcoroasă a cheilor și fețele însorite ale uriașilor bolovani. Dacă ești deja obișnuit cu senzația, poți să te concentrezi pe munca pentru care ai venit aici, anume să faci fotografie aeriană. A fost minunat, deși luminile nu erau cele mai favorabile pentru fotografiere; ar merita mai mult cândva spre dimineață, sau spre seară, înainte de apusul soarelui.
Cum e sa treci prin turbulențele caracteristice unor astfel de zone? Aşa cum scria geologul Dan Grigore: “cred că… a doua oară nu se mai încumetă cineva!”. Sigur, se simte riscul, dar acesta este compensat de spectaculozitatea peisajului. A vedea conformația stâncilor din unghiuri diferite, formele văilor, a admira patternuri ale reliefului, a percepe raportul dintre tipurile de vegetație și conformația zonei. Doar de acolo sus se pot face acele imagini unicat care să redea în linii mari ceea ce poate să vadă o acvilă care se rotește deasupra acestor zone.
Poți vedea de aici de sus că în zona Cheilor Bicazului pădurea este destul de bine păstrată, nu vezi exploatări masive, la ras, așa cum apar în alte „arii protejate”. Poți vedea cum progresează colmatarea Lacului Roșu, se vede bine zona de înmlăștinire dinspre extremitatea lui spre Transilvania. Frumos arată trunchiurile de molizi care se păstrează în apă de atât de multă vreme, de la formarea lacului prin alunecarea de teren care a închis valea. Este spectaculos modul în care sunt prezente în peisaj masivele formațiuni stâncoase, cu abrupturi și prăpăstii sălbatice. De fapt, ele sunt cele mai emblematice caracteristici ale acestor locuri.
De acum, una dintre preocupările mele o să fie explorarea fotografică din zbor a Carpaților Orientali, iar asta presupune că o să survolez uneori și această minunată zonă a Cheilor Bicazului. Desigur, a face imagine de bună calitate în condiții de zbor, când există atât o anumită viteză de deplasare cu avionul, cât limitările date de traiectoria pe care o parcurgi, faptul că ai de evitat aripa și tijele care o susțin, plus că nu ai cum să pierzi vremea prea mult, ci trebuie să acționezi aici și acum, chiar dacă e pâclă sau orice situație care nu e prea bun. Pot să existe, desigur, comentarii din partea unora care fotografiază doar babe: că altfel trebuia încadrat. Dar îți dai seama că nu au cum să perceapă cam cum se pune problema la o astfel de fotografiere, când ești acolo în zbor razant.
De pe acum știu pe lângă care stânci va trebui să ne rotim în zbor și știu cum ar trebui să fie lumina pentru ca imaginea să fie ceea ce trebuie ea să fie. Se pot face aici niște fotografii zguduitor de frumoase, care să îți taie răsuflarea, care să prezinte din unghiuri inedite și în lumini edenice câte ceva din naturalul care mai persistă cumva prin Carpați. Pentru a continua acest demers trebuie să existe și contextul favorabil, inclusiv în privința finanțării acestor acțiuni. Cum se poate asigura fluxul financiar care să asigure continuarea acestor zboruri la un mod consistent, încă este o întrebare deschisă. Este binevenită orice susținere de 50-1.000 de Euro, dacă există pe undeva posibilitatea; cu toate că este, evident, o pasăre din ce în ce mai rară.
Pe lângă frumusețea naturalului, din zbor se poate observa mult prea bine și agresiunea umană de variate feluri. Vezi pe la extremitatea dinspre Moldova ale Cheilor, mari cariere de piatră în care se dinamitează muntele; și vezi cum cu încetul se concasează uriașe cantități de rocă, iar dacă zbori în jos pe vale, în direcția barajului de la Bicaz, poți vedea structurile industriale în care se produce ciment. Una dintre fabricile de aici produce anual 1,6 milioane de tone de ciment (și tot cu atât se diminuează dimensiunile munților pe care îi exploatează). Poți vedea mai jos și relicve din vremea comunistă, zone industriale decăzute, cu ale lor betoane care așteaptă să se degradeze cu trecerea timpului, și natura să acopere cu verdeață ceea ce era cândva forfota unei uzine. Frumos, nu?
Mai multe imagini din această serie, puteţi urmări aici. Pentru detalii de la sol din zona Cheilor Bicazului, cu 130 de imagini și o descriere, se poate vedea postarea Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş.
Puteţi urmări şi alte fotoreportaje aeriene realizate de Peter Lengyel:
FOTO Zbor de noiembrie deasupra Maramureşului
FOTO Zboruri peste Călimani sau frumuseţea dezastrului
FOTO Cu elicopterul prin Maramureş
Un comentariu
Pingback: Ce mai putem privi, ori citi (XLIII) | Yet Another Photography Blog