În cadrul muzeului menţionat urmează să se deschidă, mâine, o expoziţie intitulată „Sex: A Tell-all Exhibition” (Totul despre sex). Ministrul James Moore (portofoliu: patrimoniu canadian şi limbi) a criticat deschis expoziţia, numind-o „o insultă la adresa contribuabililor canadieni”. Potrivit purtătorului de cuvânt al muzeului, Yves St-Onge, instituţia a primit multe plângeri din partea publicului în legătură cu acest eveniment. „Noi luăm foarte în serios reacţiile comunităţii şi am analizat atent sugestiile şi criticile exprimate. Am decis să acţionăm într-un mod care să servească, spunem noi, cel mai bine, publicul pe care îl deservim”, a precizat St-Onge. Astfel, muzeul a scos din expoziţie animaţia video cu subiectul „masturbarea tinerilor” şi a ridicat pragul de vârstă pentru participarea copiilor la evenimente de la 12 ani la 16 ani.

Expoziţia include, printre altele, fotografii (de dimensiuni identice celor din viaţa reală) ale unor bărbaţi şi femei complet goi, în diferite stadii ale vieţii, obiecte folosite în jocuri sexuale sau, în general, în viaţa sexuală a societăţii şi, după cum relatează presa canadiană, o „cameră a extazului”, cu animaţii înfăţişând organe genitale excitate şi o voce de bărbat descriind senzaţiile unui orgasm. Specialişti sexologi discută, în cadrul expoziţiei, despre diverse teme şi probleme specifice acestei laturi a vieţii (spre exemplu, sexul anal). Criticii evenimentului spun că acesta nu cadrează cu specificul muzeului şi acuză „conţinutul” expoziţiei de a fi „insultător” pentru populaţia canadiană şi „imposibil de apărat”. Dar conducerea muzeului care organizează expoziţia a precizat că scopul acesteia este de a prezenta informaţiile pe teme sexuale într-o manieră ştiinţifică, deschisă şi accesibilă – adică exact în spiritul care caracterizează un muzeu al ştiinţei şi tehnologiei în prezent.

Sursa: Reuters

Foto: Ottawa.ctv.ca, Leaderpost.com

Staţia de cercetare „Concordia Station” (un proiect comun franco – italian) este localizată în mijlocul fâşiei de gheaţă East Antarctica. Este unul dintre cele mai izolate locuri de pe Pământ. Aici lucrează o echipă mică de cercetători, antrenaţi să reziste condiţiilor grele de pe continent timp de un întreg. Totuşi, în timpul antrenamentelor, li s-a explicat că este mai uşor să scapi cu viaţă de pe Staţia Spaţială Internaţională decât din iarna care va cuprinde Antarctica. La temperaturi atât de scăzute cum sunt cele de acolo, iarna, avioanele nu pot ajunge la staţie şi echipajul se găseşte, practic, fără vreo conexiune fizică cu restul lumii. Iar când vorbim de temperaturi scăzute este vorba, de fapt, de praguri precum cel de -80 de grade Celsius.

Pe blogul staţiei de cercetare, oamenii de ştiinţă notează evenimentele prin care trec şi experienţele trăite; una dintre ele a fost acest ultim apus de soare, care îi lasă în beznă, doar cu luminile artificiale din jurul staţiei pornite în permanenţă. „A fost frumos când soarele s-a dizolvat în orizont. Mă gândeam că acesta e momentul cel mai apropiat unei apocalipse pe care îl pot trăi, chiar acum”, a notat medicul staţiei, Alexander Kumar. Deşi, în timpul verii, Antarctica musteşte de activităţi şi echipe care îşi desfăşoară aici diverse cercetări, noaptea lungă de iarnă alungă aproape pe toată lumea; cei care rămân sunt puţinii curajoşi de pe Concordia: 14 oameni de ştiinţă şi ceva mai mulţi muncitori.

Obiectul principal al studiilor realizate de cei de pe Concordia sunt stelele şi atmosfera, dar, totodată, ei înşişi sunt subiect de studiu: medicul staţiei analizează efectele izolării extreme şi ale întunericului constant asupra corpului şi minţii. Rezultatele acestei cercetări vor fi utilizate de alţi oameni de ştiinţă europeni pentru a înţelege mai bine cum ar putea oamenii să reziste şederii mai lungi în spaţiul cosmic.

Sursa: Our Amazing Planet

Foto: ESA–A. Kumar

de Camelia Jula

Omul este omnivor, au decis multe cercetări, deci are capacitatea de a asimila carnea, la fel cum are capacitatea de a asimila vegetalele. Totuşi, alimentaţia vegetariană, care exclude carnea, a însoţit societatea umană încă din timpuri foarte vechi. Primele consemnări ale vegetarianismului apar în India antică şi la civilizaţia greacă din secolul al VI-ea î.e.n., din sudul actualei Italii. Regimul alimentar era corelat cu non-violenţa faţă de animale şi promovat de grupuri religioase şi filosofi. Însă, în urma creştinării Europei, acest tip de dietă a dispărut timp de secole de pe continent. În epoca medievală, în mănăstiri din vestul Europei, era interzis consumul de carne, dar nu şi cel de peşte. Adevăratul vegetarianism a reapărut în Europa în perioada renascentistă şi a devenit o practică populară abia în secolele XIX – XX. Istoria consemnează fondarea primei Societăţi Vegetariene în anul 1847, în Anglia; ulterior, i s-au alăturat ţări precum Germania sau Olanda. Denumirea de vegetarian vine de la „vegetus” (latină = plin de viaţă), susţin unele teorii, în vreme ce altele spun că provine pur şi simplu de la cuvântul „vegetal”. În 1908, societăţile vegetariene din mai multe ţări fondează Uniunea Vegetariană Internaţională, iar în Europa vestică şi pe continentul nord-american popularitatea dietei vegetariene creşte foarte mult în secolul al XX-lea. Fenomenul este explicabil în special prin prisma interesului crescut faţă de nutriţie, ecologie, economie şi sănătate.

În esenţă, a fi vegetarian înseamnă a nu consuma carne sau, în general, produse obţinute prin uciderea unei alte fiinţe. Dar există mai multe variaţiuni ale acestui mod de alimentaţie: dieta ovo-lacto-vegetariană (se consumă lactate, ouă, miere etc.); dieta lacto-vegetariană (ouăle sunt excluse, în schimb sunt permise lactatele); dieta ovo-vegetariană (sunt permise ouăle, dar excluse lactatele); dieta semi-vegetariană (poate include peşte, lactate, ouă, ocazional anumite tipuri de mezeluri); dieta pesco-vegetariană (pescetarianismul – dietă vegetariană care acceptă consumul de carne de peşte şi fructe de mare); dieta vegetariană Su (exclude toate produsele animale, dar şi legumele rău-mirositoare, precum ceapa, usturoiul sau prazul); pollotarianismul (se acceptă mezelurile şi carnea de pasăre); flexitarianismul (dietă vegetariană cu excepţii ocazionale, când se poate consuma şi proteină animală). Motivele pentru care o persoană alege să fie vegetariană pot fi multiple: de la convingeri etice, la convingeri religioase, de la prescripţii medicale (adeseori dieta vegetariană vine la pachet cu urmarea unui tratament al unei afecţiuni sau pentru prevenirea unor probleme de sănătate) la grija pentru drepturile animalelor, de la convingeri ecologice sau economice la cele care privesc, pur şi simplu, dorinţa de a avea un corp sănătos pentru o perioadă pe cât posibil mai îndelungată.

Piramida vegetariană

Studii diverse au arătat, de-a lungul timpului, că dieta vegetariană, indiferent de formele pe care le poate îmbrăca, satisface cerinţele nutriţionale pentru toate perioadele vieţii unei persoane şi reduce considerabil riscul de îmbolnăvire de cancer sau alte boli. Potrivit unor cercetări în acest sens, vegetarienii tind să aibă mai puţine probleme cu obezitatea, un nivel mai mic de colesterol, tensiunea scăzută şi şanse mai mici de boală de inimă, hipertensiune, diabet tip 2, boală renală, osteoporoză, Alzheimer sau alte dereglări pe fond nervos. Legumele de orice fel, rădăcinoasele, nucile, alunele, laptele de soia, cerealele, fructele – toate reprezintă surse de nutrienţi, proteine şi amino-acizi necesari corpului uman şi se regăsesc în dieta vegetariană. În general, vegetarienii gătesc alimentele (despre consumarea vegetalelor în regim de bucătărie fără foc vom vorbi la dieta naturistă), dar, când vine vorba de fructe sau legume, le pot consuma şi crude. Diverse religii propun dieta vegetariană ca şi comportament moral, normal, de viaţă (hinduismul, spre exemplu), în vreme ce alte religii nu interzic consumul de carne (spre exemplu, creştinismul, dar care şi el propune perioadele sau zilele de post, când se apelează, de fapt, la o dietă fără carne, fără proteină animală, pentru „curăţirea” organismului). În lume, vegetarienii sunt priviţi în moduri diferite: sunt ţări în care există suport legal şi cultural pentru acest mod de alimentaţie şi ţări în care conceptul de a fi vegetarian este dezaprobat sau prost înţeles. În India există de multă vreme etichetarea produselor şi chiar a restaurantelor, pentru ca oamenii să ştie dacă sunt sau nu vegetariene. La noi, lucrurile s-au mişcat ceva mai greu în acest sens, chiar dacă pe rafturile supermarketurilor suntem invadaţi de oferte de produse „bio”, „eco”, „vegetariene” ori „de post”.

Cum este să fii vegetarian în România? Pentru a afla acest lucru, am stat de vorbă cu doi adepţi ai dietei ovo-lacto-vegetariene, Claudia şi Vili (soţ şi soţie, din Cluj-Napoca). Claudia a îmbrăţişat acest tip de dietă de 12 ani, iar Vili, de 22 de ani. Când s-au cunoscut, fiecare devenise adeptul dietei, deja, pe cont propriu.

De ce aţi ales acest tip de alimentaţie?

Claudia: Pentru am citit despre beneficiile acestui tip de alimentaţie, dar şi despre nocivitatea consumului de carne care induce stări de agresivitate, amplifică fricile, plus condiţiile în care sunt crescute şi sacrificate animalele în societatea actuală reprezintă un motiv în plus să renunţ la consumul de carne (îndopate cu aşa-numita mâncare, cu alimente, cu vaccinuri care toate se transmit oamenilor care le consumă).

Vili: Am participat la unele conferinţe de spiritualitate orientală, unde am aflat de beneficiile alimentaţiei vegetariene şi despre dezavantajele cărnii, zahărului şi ale altor produse (cafeaua, de exemplu). Am văzut efecte benefice ale dietei la persoane care erau deja vegetariene de câţiva ani.

Ce cuprinde, în mod normal, alimentaţia voastră?

Claudia: Legume, fructe, soia, ciuperci, cereale.

Vili: Orice în afară de carne, zahăr, cafea şi posibil alte produse de care nu îmi amintesc acum (fiind vegetarian de 22 ani, dieta a intrat deja în obişnuinţă, mi-e greu să fac un inventar).

Alimentaţia vegetarină presupune combinaţii extrem de creative când vine vorba de gătit

Cum a fost (mai ales până la apariţia, în România, a meniurilor vegetariene prin localuri) integrarea ca vegetarian într-o societate mare consumatoare de carne?

Claudia: Chiar în primii ani, meniurile de restaurant nu cuprindeau asemenea produse, eventual nişte garnituri şi cam atât. Însă nu mi s-a părut neapărat dificil.

Vili: Foarte dificilă. Eşti pe cont propriu. Trebuie să îţi prepari mâncarea aproape întotdeauna. Te duci într-un local cu 30 de feluri de mâncare, dar maxim 1 sau 2 sunt fără carne. La început eşti privit cu uimire („există cineva vegetarian?”), curiozitate („cum poţi să trăieşti fără carne?”) sau superioritate. Nu prea ai de ales. Este greu să le explici oamenilor că sunt nişte mâncători de cadavre. Mai ales celor pentru care „cea mai bună legumă este carnea”.

Ce beneficii v-a adus şi vă aduce acest mod de alimentaţie?

Claudia: O stare de sănătate mai bună, calm, relaxare.

Vili: Cel mai mare beneficiu este legat de sănătatea fizică şi psihică.

Există vreun dezavantaj al dietei, din perspectiva voastră?

Claudia: Nu.

Vili: Nu există vreun dezavantaj major, cu excepţia riscului de a fi privit ca un ciudat de non-vegetarieni.

Cum eraţi (sau sunteţi) percepuţi de cei din jur (de la familie la cunoştinţe întâmplătoare) în momentul în care află că sunteţi vegetarieni?

Claudia: Încă cu surprize, lumea nu se prea aşteaptă ca o persoană să poată trăi fără să mănânce carne, au impresia că dacă nu ai carne pe masă nu o poţi înlocui cu nimic; cei cu care discuţi puţin mai pe îndelete, realizează că ai ce mânca şi în afara cărnii şi că opţiunile sunt chiar multe şi diversificate.

Vili: Familia s-a obişnuit repede. Prietenii nevegetarieni la fel. Cunoştinţele ocazionale te privesc cu mirare, cu curiozitate sau se întreabă de pe ce planetă eşti.

În India, aceste buline sunt folosite pentru a diferenţia restaurantele vegetariene (verde) de cele non-vegetariene

De ce nu aţi mers pe ideea unui regim vegetarian total, adică fără proteină animală deloc?

Claudia: Consider că proteinele respective reprezintă, totuşi, un necesar pentru organism. Plus că dacă vine vorba despre lactate, specificul propriului organism îmi solicită o asemenea alimentaţie.

Vili: Alegerea dietei îşi are bazele în spiritualitate. Una este să ucizi o fiinţă pentru hrană şi cu totul altceva să consumi fructele unei entităţi vii (fruct în înţelesul de ceea ce este produs de respectiva entitate).

Aţi fost curioşi să aflaţi câţi alţi vegetarieni sunt în România, să intraţi pe forumuri dedicate sau aveţi prieteni vegetarieni?

Claudia: Nu la forumuri, însă avem cunoştinţe şi prieteni vegetarieni.

Vili: Curios? Oarecum. Forumuri dedicate? Într-o măsură mai mică. Să iau legătura cu alţii? Tot într-o măsura mai mică. Prieteni vegetarieni? O grămadă.

Care sunt mâncărurile voastre preferate?

Claudia: Orez cu legume, şniţele de soia, salate de crudităţi, prăjituri cu fructe

Vili: Hrişca, fructele în general.

Sunt şi persoane publice (în general, din branşa actorilor sau cântăreţilor) din România care au adoptat o dietă vegetariană, recunoscând public acest lucru şi chiar recomandând modul de alimentaţie (Anca Ţurcaşiu este, probabil, cel mai utilizat exemplu în acest sens de către toate articolele sau publicaţiile care discută despre tipuri de diete). Însă, la nivelul majorităţii din România, alimentaţia continuă să includă carne şi produse din carne, indiferent de provenienţa lor şi în ciuda tot mai numeroaselor avertismente ale medicilor şi specialiştilor în nutriţie legate de modalitatea în care sunt produse carnea şi mezelurile pe care le găsim pe piaţă. Până la urmă, modul de alimentaţie rămâne o alegere personală, iar în prezent, cu toate sursele de informare existente, chiar nu mai poate apărea scuza necunoaşterii efectelor felului în care alegem să ne hrănim. Chiar dacă mai încet şi mai greoi, meniurile restaurantelor de la noi s-au adaptat, cât de cât, la cerinţele vegetariene; piaţa românească încă oferă o paletă largă de vegetale sănătoase, doar produsele de tip „bio” sperie consumatorul obişnuit, pentru că sunt mai scumpe. Dar a adopta o dietă vegetariană, indiferent de variaţiunile sale, nu înseamnă automat a trăi din alimente „bio”. Cu puţin interes şi o minimă documentare, la îndemână pe internet, puteţi afla extrem de multe lucruri despre ce şi cum se poate găti şi consuma în acest regim alimentar.

Dacă sunt vegetarieni printre voi, ne-am bucura să vă aflăm experienţele personale. Scrieţi-ne despre ele!

Surse documentare istoric şi foto: Wikipedia, Vegetariancycling.com, Vegetarian Food

În decursul câtorva ani, cât a durat documentarea, Burtynsky n-a vizitat numai platformele petroliere, rafinăriile și platformele maritime, ci a mers pe urma lăsată prin lume de aurul negru – de la labirinticele rute de transport ale lumii, până la munții de cauciucuri din statele americane. În selecția de imagini pe care le puteți urmări în continuare, obiectivul canadianului a surprins noile forme de relief antropic generate de uriașa industrie, dar și, indirect, impactul acestora asupra mediului. Seria completă a imaginilor adunate sub umbrela ”Oil” o puteți vedea aici.

Câmp petrolier Bakersfield, California, SUA, 2003

Câmp petrolier, Belridge, California, SUA, 2003

Câmp petrolier, Taft, California, SUA, 2002

Câmp petrolier, Bakersfield, California, SUA, 2004

Nisipuri petrolifere, Fort McMurray, Alberta, Canada, 2007

Nisipuri petrolifere, Fort McMurray, Alberta, Canada, 2007

Rafinărie de petrol, Saint John, New Brunswick, Canada, 1999

Rafinărie de petrol, Oakville, Ontario, Canada, 1999

Câmp petrolier, Baku, Azerbaigian, 2006

Petrolul, ”sângele” transportului: Autostradă, Los Angeles, California, SUA, 2003

Rezervoare de petrol comprimate, Hamilton, Ontario, Canada, 1997

Munte de cauciucuri, Westley, California, SUA, 1999

Munte de cauciucuri arzând, în apropiere de Stockton, California, 1999

Foto: Edwardburtynsky.com

Pentru tabelul de mai jos, în care sunt ilustrate ”concentrațiile” de zile de naștere pentru fiecare dată în parte, s-au folosit date colectate între 1973 și 1999. Astfel, s-au observat momentele de vârf ale nașterilor, asociate mai ales cu ultimele două luni de vară și prima lună de toamnă, dintre care septembrie rupe toate recordurile. Cea mai plauzibilă explicație trimite la friguroasele zile de iarnă, când oamenii petrec mai mult timp în ”bârlog”, alături de parteneri și când, după cum știm din vechile clișee, e ”vreme de făcut copii.” Cele mai puține zile de naștere se sărbătoresc în prima parte a anului, mai ales în ianuarie, ziua de 29 februarie fiind, în mod evident, cea mai săracă în aniversări.

Sursa: Gizmodo

Foto: Wildangelone.nl

Studiul condus de Neal Freedman a luat în calcul 402,260 de băutori de cafea cu vechime de peste 13 ani, care consumă zilnic mai multe doze de cofeină: până la șase căni pe zi. S-a constatat că rata mortalității e mai scăzută pe măsură ce cantitatea de cafea din fiecare zi crește. ”Am observat corelații între consumul de cafea și o amplă paletă a cauzelor mortalității, în cadrul unor grupuri sociale foarte diferite. Efectul a fost confirmat atât în cazul femeilor, cât și al bărbaților cu greutăți variabile, fumători sau nefumători,” a spus Freedman pentru Discovery News.

Atenție însă: cele mai mari beneficii le au cei care preferă cafeaua neagră, în timp ce zahărul, frișca și laptele nu sunt tocmai recomandate. De asemenea, o altă concluzie a studiului referă la asocierea consumului de cafea cu fumatul și consumul de alcool: s-ar părea că în aceste condiții, celelalte două plăceri vicioase nu cresc rata mortalității.

O parte din explicație ar putea fi pusă pe baza faptului că în cafea se regăsesc o mulțime de substanțe, cum ar fi antioxidanții, care au efecte pozitive asupra organismului. De altfel, autorii cercetării derulate într-un interval de 13 ani susțin că această băutură-fetiș face bine și creierului: pe măsură ce îmbătrânesc, cafegiii prezintă un risc mai scăzut de afecțiuni cerebrale. Însă dintre toate tipurile de cafea care aduc beneficii creierului, cea mai eficientă este cea decofeinizată, al cărei conținut de polifenoli este corelat cu îmbunătățirea abilităților cognitive.

Sursa: Discovery News

Proiectul a fost lansat, astăzi, și face parte din campania “Plantăm fapte bune în România”. Liana Buzea, coordonatoarea acestei campanii, spune că harta va ajuta la identificarea hoților de pădure care, în prezent, au legislația de partea lor și scapă, de cele mai multe ori, nepedepsiți.

Pe harta online, oricine poate intra și raporta, în orice județ al țării, o tăiere ilegală de pădure. După acest pas, o echipă de studenți ai Facultății de Geografie validează aceste raportări, după care urmează verificarea în teren a reclamației. Liana Buzea spune că proiectul va beneficia de colaborarea Ministerului Mediului și Pădurilor care va garanta ca autoritățile locale să pună la dispoziție hărțile privind amenajarea pădurilor. În cazul situațiilor care ridică semne de întrebare privind legalitatea tăierilor, echipa de verificare, alcătuită din reprezentanți ai ONG-urilor de mediu, merge mai departe și verifică la fața locului situația pădurii.

Reprezentanții societății civile atrag, însă, atenția că este foarte dificil de demonstrat un furt de pădure, întrucât, în multe dintre aceste cazuri, autoritățile sunt complice, iar furturile se fac cu acte.

Pădurile din România dispar de la an la an, iar modificarea Codului Silvic ce urmează a fi votată în Camera Deputaților permite distrugerea în continuare a fondului forestier. Deputații permit, potrivit noului proiect legislativ, fărâmițarea pădurii, prin posibilitatea împărțirii unui hectar împădurit, dar și exploatarea acestora într-un ritm mai ridicat decât poate permite regenerarea naturală.

Gata cu rafturile de cărți: Facem rafturi din cărți!

Odihnă pentru corp, nu doar pentru minte

Cu cărțile pe masă, la propriu

Cu puțin efort, cărțile sunt la picioarele noastre

Soluția anti-plictiseală: Biroul enciclopedic

Uneori, ne putem pofta de citit în cui

Dintre pagini nu răsar doar idei, ci și flori

Cu o floare nu se face primăvară. Cu o carte se poate face însă o vază.

Un balcon livresc: Jardinierele cu carte

Cărțile ne iluminează. Dar ne și luminează camera

Cititorul adevărat după poșetă se cunoaște

Cărțile au ascuns dintotdeauna mici comori

Cartea bătrână face husa bună.

La pomul lăudat putem merge uneori cu sacul. De cărți.

Ai carte, ai parte de efecte speciale!

Imaginea a apărut pe site-ul Planet Earth, publicată de către James Drake, cel care a solicitat agenţiei spaţiale ruse să îi acorde dreptul de a o folosi, alături de alte imagini, pe care le-a utilizat pentru a realiza o animaţie (video jos). „Am o arhivă de 1.200 de imagini la rezoluţie foarte bună. Când le privesc, percep planeta pe care trăim drept un loc incredibil de frumos, interconectat şi viu. Imaginile arată Pământul aşa cum este, un glob de metal şi stâncă, cu o suprafaţă de o inimaginabilă complexitate. Apa care curge şi aerul care acoperă planeta, viaţa cuprinsă în şi între ele, ceea ce se întâmplă aici este absolut extraordinar”, a spus Drake (autor al blogului Infinity Imagined) pentru publicaţia Our Amazing Planet.

Satelitul rusesc Elektro-L No. 1 scanează planeta inclusiv în infraroşu, observând fenomene naturale şi procese care au loc la suprafaţa Pământului. Imaginile viu colorate sunt realizate prin fotografiere cu combinarea mai multor lungimi de undă (de lumină). Satelitul a fost lansat pe orbită în ianuarie 2011 şi face parte din nouă flotă de sateliţi meteo ai Rusiei. „Acest portret al planetei este, totodată, o puternică mărturie despre cum umanitatea este conectată la cosmos. Gândiţi-vă că atomii din corpul vostru şi tot ce se află pe Pământ s-au format în inimile unor stele gigantice, în super-explozii de supernove şi s-au concentrat pe o sferă mică ce orbitează în jurul unei stele. A vedea Pământul ştiind aceste lucruri înseamnă a te descoperi pe tine însuţi ca o celulă la alt nivel: eşti parte integrantă dintr-o conştiinţă planetară care călătoreşte printr-un univers imens şi superb”, mai scrie James Drake.

De-a lungul anilor, imagini similare, de tot mai bună calitate, au fost făcute publice de către NASA ori ale agenţii spaţiale, oferind tuturor acea privelişte unică de care s-au bucurat, pe viu, până acum, doar astronauţii. Printre fotografiile celebre ale „Planetei Albastre” se numără cele făcute de misiunea Apollo 17 în anul 1972 şi cele realizate de navetele Voyager.

Sursa: Our Amazing Planet

Foto: NTsOMZ