Ecopolis China: Interviu cu inginerul care a conceput cea mai verde utopie a lumii

0

În urmă cu 20 de ani, Eero Paloheimo, inginer finlandez, profesor universitar și politician, scria o carte în care își imagina o lume pe atunci science fiction. În lumea din cartea Europa pentru generaţiile viitoare, existau doar mașini electrice fără șofer, pe care le luai de pe stradă, și în care ajungeai dintr-un oraș în altul cu trenuri pe levitație magnetică, la viteza de 300 km/h.

ecocity2

Detaliu din macheta oraşului ecologic conceput de Eero Paloheimo

Interviu de Roxana Bucată

 

În același scenariu de oraș ecologic, inginerul se gândea la sisteme de energie alternativă și de centre de inovație care să găsească încontinuu noi și noi metode de reducere a consumului. Astăzi însă, tehnologia pentru ca o astfel de lume să existe e disponibilă, iar Eero, cu care am stat de curând de vorbă, a ajuns cu planurile lui pentru un oraş ecologic tocmai în China. Deşi avea mari şanse să-şi vadă utopia cu ochii, pentru că nu a înțeles cultura localnicilor (a se citi: din cauza corupției), nu a reușit în cele din urmă să-și construiască orașul.

Proiectul său face subiectul documentarului Ecopolis China, prezentat anul acesta la Festivalul Internațional de Film Astra, care prezintă, în paralel, un alt proiect de oraş ecologic din China – Sky City. Sky City este visul unui miliardar chinez care și-a propus să construiască o clădire-oraș în care ar locui aproximativ 20.000 de oameni – cei săraci la nivelul de jos, clasa de mijloc în partea de mijloc a clădirii, iar bogații în partea de sus – și care ar conține, pe lângă locuințe, și magazine, școli, spitale, ferme de legume; practic, oamenii din Sky City nu ar trebui să iasă din clădire niciodată. Un proiect foarte ecologic, la prima vedere, dar mai puțin uman, dacă ne gândim doar la faptul că oamenii nu ar vedea niciodată lumina soarelui şi la stratificarea socială imprimată chiar în structura oraşului-clădire. Eero Paloheimo ne-a oferit un interviu după proiecția fimului de la Festivalul Internațional de Film Astra de la Sibiu, în care ne-a explicat cum ar arăta orașul ecologic pe care vrea să-l construiască și cum a ajuns în China cu proiectul lui.

Cum ar arăta orașul ecologic pe care vă doriți să îl construiți?

Eu am propus un nou sistem de trafic: mașini mici, electrice, fără șofer, în care poți intra pe bază de card. Mașina recunoaște cine ești și poți vorbi cu ea, fiind programată pentru mai multe limbi. În tot orașul există doar asemenea mașini, fiecare dintre ele având un singur navigator. Fiecare mașină are, de exemplu, și o listă cu hoteluri unde sunt camere libere. Dacă vii într-o țară pe care nu o știi, iei prima mașină din stație, pui cardul în ea, recunoaște cine ești și ce limbă vorbești, îți spune unde sunt camere libere și tu alegi. Fiind toate navigate de un sistem comun, nu se lovesc între ele, nu există accidente. Când bateria se duce, mașina știe și se duce singură în locul unde se poate încărca.

Unul dintre cele mai mari avantaje este că poți avea o parcare unde mașinile sunt situate în așa fel încât au nevoie de o suprafață mult mult mai mică decât parcările de azi. Am făcut un calcul care arată că parcările ar reprezenta doar 10% din cât reprezintă azi. Un alt avantaj este că poți schimba regulile de trafic. Să zicem că avem un meci de fotbal și toți oamenii știu că va fi foarte aglomerat în oraș din cauza meciului. Prin acest sistem poți schimba traficul automat. Pe o stradă cu două benzi într-un sens și una în celălalt sens, poți să le faci pe toate într-un singur sens pentru a fluidiza traficul. Practic, mașinile ar fi ca niște lifturi orizontale.

Nu e science fiction. Acum 20 de ani, toată tehnologia exista. Iar astăzi avem deja mașini electrice, locuri de încărcare, navigatoarele există și chiar și mașinile care se conduc singure există deja. Deci sistemul poate funcţiona.

Pentru transportul la distanță, m-am gândit la trenuri cu levitație magnetică care se deplasează cu 300 de km la oră. M-am gândit că putem elimina complet transportul aerian în Europa cu acest sistem de trenuri. Din Helsinki la Lisabona drumul are dura cam 12 ore, foarte puțin oricum. Dar ar fi o problemă din cauza faptului că trenul trebuie să oprească în stații, ceea ce înseamnă că nu ar fi chiar așa rapid, chiar dacă ar merge cu 300 de km / oră. În plus, ar consuma multă energie să oprească și să pornească din nou. Astfel că am sugerat trenurile de legătură. Cineva merge de la Helsinki la Lisabona, dar trenul are stații la Berlin, Paris etc. Propunerea mea este ca trenurile să nu oprească în stații, ci că existe un al doilea tren care se aliniază trenului principal, în care călătorii să fie transferați și care să oprească în stațiile dorite. Deci la aceeași viteză, oamenii trec dintr-un tren în altul și coboară la stația dorită fără ca trenul să oprească.

Orașul mai conținea și sistem de purificare a apei, diferite sisteme de alimentare cu energie verde etc.

 

Cum ați ajuns în China cu acest proiect?

Cartea a fost tradusă în chineză. Și în 2005 m-am dus în China, m-am gândit că acolo ar putea fi locul unde se poate face ceva, pentru că acolo nu trebuie să tot vorbești și să vorbești etc. Am primit un răspuns foarte bun în China de la autorități, media, universități; toți au spus “asta e exact de ce avem nevoie”. Le-am zis chinezilor că industria în Vest a ajuns prea departe şi că Vestul are nevoie de o nouă revoluție industrială: e timpul ca toată industria de azi să fie înlocuită de tenhologia verde. Chinezii nu erau așa avansați acum 9 ani, aşa că puteau să sară o etapă și să ajungă direct la partea cu tehnologiile curate. În total, am fost în China de 20 de ori, în 15 locuri diferite unde se construiesc orașe ecologice. Apoi am găsit Valea Mentougou, în apropiere de Beijing, unde m-am gândit să construiesc propriul oraș ecologic.

Într-un oraș ecologic, toate depind de celelalte. Dacă ai mașini electrice, nu ai niciun avantaj dacă electricitatea e produsă prin arderea cărbunelui. Sunt cam 10 sectoare diferite care depind unele de altele şi toate trebuie dezvoltate în același front. În acest oraș, ar exista 10 centre de inovație care ar căuta noi și noi metode de reducere a consumului în aceste sectoare. Ele ar fi mereu la curent cu ce fac celelalte și ar lua în considerare rezultatele de la celelalte centre. Toate teoriile cercetătorilor ar fi puse în practică în acest oraș ecologic,  care devine un ecran imens pentru toată lumea, prin care se vedea ce putem face pentru a salva lumea. Pentru că, prin acest oraș eu vorbesc despre salvarea lumii, nu doar despre ceva distractiv.

În China, toate aceste tehnologii nu erau așa de bine dezvoltate ca în Vest, iar China este o piață foarte mare. M-am gândit că poate mai multe companii occidentale mari ar vrea să investească acolo pentru că ar avea o ușă mai bună către piața chineză. Astfel, am fi avut trei sinergii în orașul ecologic: între tehnologii diferite, între teorie și practică și între Vest și Est.

Chinezii cu care am vorbit acolo despre orașul ecologic au zis că e spectaculos, ceva absolut minunat și au zis că vor ajunge la primul ministru cu acest proiect. Apoi, în 2010, am reușit să semnăm un contract prin care am prevăzut întregul proiect. Mentougou a primit bani de la guvernul Chinei, dar din cauza unor probleme, proiectul nu s-a mai realizat.

Ce părere aveți despre Sky City, orașul-clădire care a început să fie construit?

skz citzPărerea mea despre Sky City (foto) este că, într-adevăr, e foarte ecologic. E ecologic să pui 20.000 de oameni într-o clădire, pentru că astfel ei nu mai poluează prin transport, prin folosirea resurselor naturale. Bine, cel mai ecologic loc pentru 20.000 de oameni este cimitirul, dar asta nu înseamnă că e cea mai bună soluție. Sky City este al doilea cel mai ecologic loc. Toate apartamentele au lumină artificială, doar cei de la margine au ceva lumină. Proiectul nu este foarte uman. E ceva fără mare filosofie în spate, ci doar o idee tehnologică. La sfârșitul filmului vedem că proiectul lui a început, dar din câte știu s-a oprit la un moment dat.

 

Zhang Yue a fost primul om din China care a avut un avion privat, iar birourile sale au fost construite după modelul Palatului de la Versailles. Noul vis al miliardarului este să salveze planeta construind cea mai înaltă clădire din lume, în care să locuiască 20.000 de oameni. El spune că cei bogați trebuie să fie primii care să ia măsuri de salvare a planetei. Sky City este o clădire cu multiple funcții, unde oamenii pot locui, munci, merge la cumpărături, la școală, la medic etc., totul sub același acoperiș. Singurul lucru care lipsește din Sky City este crematoriul. Scopul clădirii este de a reduce dependența orașelor de infrastructura rutieră. Sky City înseamnă cu 2.000 de mașini mai puțin pe străzi și o reducere a emisiilor de carbon cu 120.000 de tone de CO2.

 

Ar fi posibil în Europa un de oraș ecologic asemenea celui conceput de dvs.?

Orașul meu ecologic este posibil în Europa, dar nu ar trebui să ne gândim că toate orașele ecologice sunt similare, pentru că trebuie să luăm în considerare relieful din fiecare zonă, cultura, tradițiile etc. Orașele ecologice sunt foarte diferite între ele. Când merg să ţin o conferinţă într-un loc, întreb – câți dintre voi au auzit de orașe eco? Și toată lumea spune că a auzit. Apoi îi întreb cine știe ce sunt orașele ecologice? Nimeni nu mai spune nimic. Mai important decât construcția de orașe ecologice este renovarea celor vechi – ca Paris, Londra etc. Nu renovarea caselor sau străzilor e importantă, ci a infrastructurii. Asta s-a mai întâmplat, când caii au fost înlocuiți de mașini, când gazul a fost schimbat cu iluminatul electric și când fântânile au fost înlocuite cu conducte. Noi râdem de cum făceau strămoșii noștri, dar urmașii noștri vor râde de ce facem noi acum.

 

Eero Paloheimo. Foto: Vihrealanca.fi

 

Spuneți în film că în 100 de ani vom fi martorii distrugerii planetei. Credeți că se va întâmpla atât de repede?

În 100 de ani vom fi martorii distrugerii planetei dacă vom continua așa – e un fapt, nu e o părere. Politicienii sunt prea timizi. Când vorbesc de politicieni, știu ce zic, am fost opt ani membru al Parlamentului, deci știu cum gândesc ei. Sunt timizi, nu pot face nimic radical, pentru că întâi trebuie să răspundă întrebărilor din partea presei. În al doilea rând, sunt foarte fricoși că nu vor mai primi voturi la următoarele alegeri. De asta spun că sunt sceptic în ceea ce privește democrația, pentru că totul merge atât de încet. Am sentimentul că oamenii obișnuiți sunt mai radicali, mai avansați decât politicienii. De asta am renunțat la politică. Dar alții n-au de ales pentru că nu au altă profesie. Câteodată mai visez că sunt în Parlament, apoi mă trezesc și îmi dau seama că a fost doar un coșmar.

Cred că este totuși posibil să shimbi ceva chiar și ca politician, dar cred că e mai posibil în China. Presa nu are o influență asupra politicienilor în China. Dacă guvernul central spune “acum facem asta”, se întâmplă a doua zi. Bineînțeles că sunt și foarte inumani. Nu sunt comunist, dar nu vreau să fiu unul dintre oamenii care cred că e bine să minți dacă e pentru o cauză bună. Cred că nu trebuie să mințim niciodată.

În China se spune adevărul?

Absolut nu. Nu, nu, nu, nu.


Leave A Reply