E atît de bine să nu trebuiască să-i spui cuiva că-l iubești

Doamne, cîte căcaturi se vor zice despre mine după moarte – spune Richard Brautigan într-un text, așa că n-o să zic mare lucru despre el, decît că în română au apărut două romane ale lui, unul dintre ele, La pescuit de păstrăvi în America, deși un succes enorm în SUA, la noi n-a mișcat nimic și asta pentru că a fost publicat înainte ca marijuana să devină o chestie relativ comună în România. Cine l-a citit, înțelege ce spun.

Poezie de dragoste

E atît de bine
să te trezești dimineața singur
și să nu trebuiască să-i spui cuiva
că-l iubești
cînd nu-l mai iubești.

15%

ea încearcă să obțină
chestii de la bărbați
pe care nu poate să le obțină
fiindcă nu e cu 15% mai drăguță

30 de cenți, două bilete, dragoste

mă gîndeam intens la tine
am urcat în autobuz i-am dat șoferului
30 de cenți și i-am cerut două bilete
înainte să-mi dau seama
că sînt singur

Culoarea ca început

nu vreau dragoste
vreau să mor
în părul tău blond

Poemul frumos

adorm în Los Angeles
gîndindu-mă la tine

mai devreme
cînd mă pișam
m-am uitat afectuos la penisul meu

știind că a fost azi
în tine de două ori
mă face să mă simt frumos

Carte poștală de pe pod

Toamna rîul
e rece și clar
și peștele stă
în apa adîncă
și nu iubește visele
nici realitatea

Peștele stă
în apa adîncă
și se întoarce
încet ca paginile
unui album
vechi de fotografii

traducere de Dan Sociu