Prietena mea Eva din Austria a ales să-și petreacă vacanța de vară în România. L-a luat pe prietenul ei – care voia, săracul, să meargă în Franța – și au aterizat la București, de unde au închiriat o mașină și au colindat România. Au pornit spre Râmnicu Vâlcea, acest hackerville cum știu toți străinii, au mers pe Transalplina, pe Transfăgărășan, au postat poze pe Facebook cu vacile păscând, au vizitat satele săsești și, bine, au fost și până la mare în Bulgaria. Vacanța a fost un succes, iar turiștii au plecat încântați. Ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă e doar un caz izolat sau chiar e România o destinație mișto de vacanță. Ca să aflu, m-am gândit să dau o tură prin oraș cu City Bus, autobuzul turistic al RATB.
de Roxana Bucată
Iau autobuzul din stația de la Horoscop, mă urc la etajul descoperit de unde se vede cel mai bine linia orizontului formată din cerul senin și blocurile gri. Sunt vreo 10 turiști în tura asta, printre care un grup de prieteni elvețieni, cu toții peste 40 de ani, care au pornit din Elveția într-un traseu pe motociclete cu direcția România. Au intrat în țară pe la Oradea, au trecut prin Brașov, Pitești, stau în București o noapte și pleacă spre Constanța. Mâncare bună, oameni prietenoși, de ce să nu le placă? “Am ales să venim în România pentru că voiam să vedem ceva nou, cu care nu eram familiari. România este destul de aproape pentru un traseu cu motocicletele, are o cultură bogată, sunt multe de văzut – bisericile fortificate, Transilvania, cea mai frumoasă șosea din lume, Transfăgărășanul, mâncare bună, vin bun”, spune Jean Claude, care merge în fiecare an în altă țară cu soția și prietenii pe motociclete. El e avocat, doi prieteni sunt consultanți financiari, unul e CEO la companie de îmbuteliere a laptelui, iar soția e ofițer corecțional la penitenciar. Cam tot știau împreună despre România înainte să vină aici ar fi: Eugen Ionescu, împușcarea lui Ceaușescu, Dracula.
România chiar i-a impresionat, în ciuda găurilor din asfalt. “Să fiu sincer, chiar îmi place în România. În Vest, România are o imagine proastă. În Elveția avem sistemul ăsta – ne ducem să votăm câte ceva în fiecare săptămână, iar când s-a votat extinderea pieței muncii pentru români și bulgari, majoritatea s-a opus. Cred că daca ar vota și în Germania, Franța etc și acolo ar fi la fel. Dar venind aici, nu înțeleg de ce votează lumea așa”, mai spune Jean Claude.
Prima oprire a autobuzului e la Universitate, unde turiștii află de Colțea, Palatul Șutu și Teatrul Național. La Romană, li se prezintă clădirea Academiei de Studii Economice, iar la Piața Victoriei – Guvernul, Observatorul Astronomic, Muzeul Antipa cu cele peste 2 milioane de piese și Palatul Cantacuzino. Apoi Arcul de Triumf, parcul Herăstrău, Muzeul Satului și ajungem la capătul liniei, la Piața Presei, unde turiștii află de grandioasa clădire destinată presei de stat în perioada comunistă. La întoarcere, traversăm Kiseleff, ascult din nou despre Antipa și celelalte obiective de la Piața Victoriei, intrăm pe Calea Victoriei, aflăm despre “Dați un leu pentru Ateneu”, despre Muzeul Național de Artă, a cărui clădire a beneficiat de prima instalație de iluminat electric din București și despre Biserica Cretzulescu. Ghidul audio mai povestește la o oprire în capătul celălalt al Căii Victoriei de Palatul CEC, Muzeul Național de Istorie, Biserica Stavropoleos, apoi ajungem la Palatul Parlamentului, Catedrala Patriarhală și înapoi la Horoscop.
Hatty are 20 și un pic de ani, e din Londra și a venit în România să-și viziteze o prietenă din Brașov, pe care a cunoscut-o prin intermediul bisericii. Stă doar două nopți în București, dar e încântată de ce a văzut până acum. Nu prea știa mare lucru de România înainte să ajungă aici, doar ce a citit în ghidul de călătorie și a auzit din presa britanică – românii sunt săraci și vin la muncă în UK. A vizitat Palatul Parlamentului și centrul vechi, care i-a lăsat impresia că e locul unde vin bărbații britanici să-și petreacă ultimul weekend de burlac, să se îmbete și să meargă la striptease. Nu a avut nicio experiență neplăcută în România, ba chiar spune că a s-a descurcat cu ușurință să ia autobuzul de la aeroport, să găsească hotelul, oamenii sunt prietenoși și i-au dat indicații. Se simte complet în siguranță în București, despre care spune că e un oraș foarte divers.
Printre turiști, sunt și cupluri în vacanță. Doi soți din Norvegia, care par la vârsta pensiei, au venit în vacanță în România și ei și, de asemenea, sunt doar în trecere prin București. El este a patra oară în România, prima dată a venit în 1975, când nici nu era Casa Poporului, a doua oară când a venit era în construcție, iar a treia oară era gata. El îi spune National People’s Food și zice că e o medalie cu două fețe. Acuma dacă tot o avem, să o promovăm.
Cei doi soți au început călătoria în Polonia, au trecut prin Slovacia, Cehia, Ungaria și vor să ajungă și în Bulgaria. După câteva zile în București vor merge la Constanța, unde au amintiri frumoase. Le-a părut rău să audă că, din păcate, Cazinoul s-a închis. Despre diferențele din 1974 până acum, soțul spune că sunt câteva, evident, dar nu foarte multe. Își amintește o călătorie cu trenul personal de la Suceava la Cluj prin 1994, când a avut impresia că se află în vestul sălbatic. Experiențe neplăcute n-a avut niciodată, dar spune că stăm prost la informațiile turistice. “Am fost surprinși când am ajuns la gară, că nu era informație turistică deloc. A trebuit să ne informăm de la taximetriști, de care trebuie, de fapt, să te ferești. Acum însă e mai bine pus la punct sistemul de taxi la gară și la aeroport. Dar înainte, wow. Puteai să ai încredere în omul de pe stradă, dar nu în taximetriști”, spune turistul, care mi-a zis, în glumă, că nu îmi spune numele lui de teamă să nu ne asculte Securitatea.
Norvegienii nu știu mare lucru despre România. E păcat că nu există promovare turistică cum era pentru Mamaia, pe vremea lui Ceaușescu, când mulți se duceau. Acum România a pierdut piața, toți turiștii se duc în Bulgaria, spune el. Cât despre românii din Norvegia, cei mai mulți sunt țigani. “Sunt mulți țigani din România în Norvegia, sunt homleși, cerșetori. Îmi pare rău pentru ei, asta nu e viață. Dar și țiganii norvegieni sunt la fel”.
Chiar și francezii vin în vacanță în România; am cunoscut o familie din Alsacia chiar în autobuz. Ea – antropolog, el – funcționar public, cu două fetițe de vârstă școlară. A venit în România într-o vacanță de două săptămâni, în care au vizitat Maramureșul, Bucovina, Clujul, Sibiul, Brașovul și se aflau în București doar pentru câteva ore până la avion. I-am întrebat de ce au ales România pentru vacanța lor de vară. “De ce nu? Voiam la munte, în orașe noi și să descoperim o țară din Europa pe care nu o știam. Nu știam mare lucru de România înainte de a veni – puțină istorie, Ceaușescu, Transilvania”, spune Ianina. Pleacă încântați de Marmureșul rural și de peisajele superbe din Bucovina.
Cât despre imaginea negativă a românilor în Franța, Ianina spune că depinde cu cine vorbești. “Dacă spui că te duci în România, unii zic ‘aoleu trebuie să ai grijă’, alții spun ’a, sigur o să fie foarte frumos acolo’. Cred că majoritatea nu știe mare lucru despre țară”, spune ea.
N-am vorbit doar în engleză în autobuz, am dat și peste două fete din Chișinău care lucrează în domeniul bancar, respectiv transporturi și s-au gândit să dea un tur al Bucureștiului, dar și peste două doamne din Ploiești venite în vizită în București. City Bus Tour-ul este, se pare, o distracție în sine, costă 25 de lei și durează 50 de minute.