“Bărbații feminiști trebuie să susțină femeile, nu să le conducă” (IV)

1

Când vorbim despre feminism, cu toate direcţiile sale de acţiune şi cercetare, înţelegem, în esenţă, lupta pentru drepturile egale în rândul femeilor, fie că e vorba de drepturi sociale, economice, politice sau culturale. Deşi a pornit ca mișcare a femeilor pentru femei, cauzelor adunate sub umbrela feminismului li s-au alăturat de-a lungul timpului şi bărbaţi care înţeleg necesitatea unei schimbări majore a felului în care raportul dintre genuri e înţeles şi aplicat la nivelul societăţii. Astăzi, când la Sibiu începe Festivalul Egalităţii de Gen, vă propunem o serie de interviuri cu bărbaţi care susţin valorile feminismului.

 

schwartz

Interviu de Roxana Bucată

Ilustraţie de Ionuţ Dulămiţă

 

David Schwartz este regizor de teatru, activist şi fondator al Gazetei de Artă Politică. În opinia lui, bărbații trebuie să se ralieze cauzelor feministe, dar nu să le conducă sau să dea lecții. Deși în ultimii ani s-au înregistrat progrese, suntem departe de o societate în care femeile au șansa să se remarce în anumite domenii; dimpotrivă, sunt încă victime ale discriminării și hărțuirii. Vă invităm să citiţi şi celelalte interviuri din această serie, ai cărei invitaţi sunt Florin Poenaru, doctorand în antropologie socială, Marius Bogdan Tudor, istoric, şi Liviu Gaja, psiholog.

 

Ce înseamnă bărbat feminist?

Din punctul meu de vedere, un bărbat care susține, atât prin discurs, dar mai ales prin practică de zi cu zi, emanciparea femeilor, egalitatea de gen și demantelarea structurilor sociale patriarhale. Asta merge de la susținerea cauzelor publice, politice (proteste, acțiuni), până la atenția permanentă la raporturile opresive de gen în viața personală – în familie, în relațiile amoroase, la locul de muncă, sau în diversele grupuri din care faci parte.

De asemenea, eu cred că e foarte importantă componenta politică, cu legătură istorică între patriarhat și sistemele bazate pe proprietatea privată. cred că feminismul trebuie conectat cu alte cauze emancipatoare, cu contestarea structurilor de putere economice actuale (care îi avantajează evident pe bărbați), cu anti-rasismul și luptele minorităților sexuale și de gen. Cred serios în ideea „până nu vom fi toate libere, suntem toate prizoniere”.

Cum se raportează un bărbat feminist față de cauzele feministe comparativ cu o femeie?

Ca în orice relație de putere dezechilibrată, cred că e important ca bărbații feminiști să se dea în spate, să lase spațiu, ca definirea feminismului, a cauzelor, proceselor și luptelor feministe să fie inițiate și dirijate de către femei. Bărbații ar trebui să se ralieze acestor cauze, să le susțină cu atenție, nu să le conducă sau să le dea lecții.

Cred că e important de asemenea un proces de auto-analiză critică permanentă, pentru că mulți dintre noi, bărbații, provenim din familii în care diferențele și opresiunea de gen sunt perfect normalizate, și purtăm încă reflexele acestor comportamente. Eu cred că, în actualul context social și cultural, niciun bărbat nu e aprioric scutit de comportamente misogine – problema e să le identificăm, înțelegem și să încercam să le oprim.

Care crezi că sunt problemele cu care se confruntă femeile astăzi?

Sunt evident extraordinar de multe probleme – de la violență sexuală, fizică și psihică, instrumentată de bărbați, inclusiv (sau mai ales) în relațiile de cuplu și în interiorul familiilor, până la diferențele de salarizare pentru aceeași slujbă, la problemele legate de muncă domestică neremunerată, de subreprezentare în funcțiile de decizie politice și economice, de reprezentarea supra-sexualizată a femeii în mass-media.

Dar aș prefera să vorbesc despre teatru și academie, zonele care îmi sunt cele mai familiare. În teatrul românesc până acum câțiva ani, aproape că nu puteai să numești mai mult de trei-patru regizoare cunoscute, deși majoritatea absolventelor Facultăților de regie sunt femei. Lucrurile au început să se mai schimbe, odată cu generațiile tinere, dar paritatea femei-bărbați în special în rândul artistelor/artiștilor apreciate/i și premiate/i este încă departe. De asemenea, de la principalele texte clasice, până la multe texte contemporane, personajele principale sunt de cele mai multe ori inevitabil bărbați, iar felul în care sunt reprezentate femeile (în mare parte, desigur, în ”viziunea” regizorilor bărbați, dar nu numai) este unul rudimentar, că ființe lipsite de intelect, cu o emoționalitate și o sexualitate ”excesive”, văzute drept ”defecte” și motive de umor gros și batjocură. În Academie situația este poate și mai gravă, hărțuirea sexuală și umilirea studentelor de către profesorii-bărbați fiind aproape regulă, cel puțin în perioada în care am fost eu student (atât la Universitatea Națională de Artă, cât și la UNATC, în special la secția de Actorie).

 

Citiţi şi:

Bărbații feminiști sunt cei care lucrează la desființarea propriei dominații (I)

“O femeie la conducere nu este o performanţă, e o normalitate” (II)

Vedem tot mai des bărbaţi care schimbă scutece, plimbă copii” (III)


Un comentariu

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger