A început ploaia, o pledoarie pentru dreptul la locuire în București

0

Filmul documentar „A început ploaia”, care urmărește situația persoanelor evacuate de pe strada Vulturilor 50 din București, a fost recent  prezentat în cadrul Festivalului One World Romania (13-19 martie, București). Realizatorul filmului, Michele Lancione (n.1983, în Italia), este etnograf și profesor la Cardiff University.

Filmul începe cu câteva secvențe în care sunt prezentate pe scurt diverse cazuri de evacuare (Spania, Cambodgia, Argentina, Africa de Sud ș.a.), iar  în fundal se aude vocea lui Lancione care spune: „Evacuările sunt un fenomen internațional. După bula imobiliară din Statele Unite, frecvența evacuărilor a crescut în Europa și în alte părți din lume. În activitatea mea academică, m-am dedicat problemei evacuărilor și a oamenilor fără adăpost.  Ca etnograf, născut în Italia, lucrez în UK și am avut ocazia să ajung în România. În 2014, i-am cunoscut pe protaganiștii poveștii pe care urmează să o spun. Puterea lor de a rezista în fața evacuărilor m-a inspirat și merge dincolo de limitele cercetării mele academice. Astfel, am hotărât să fac acest documentar.”

A inceput ploaia_Still_Fire

Povestea pe care „o spune” Lancione începe în toamna anului 2014, când aproximativ 100 de persoane au fost evacuate dintr-o clădire  retrocedată de pe strada Vulturilor. Mulți dintre ei depuseseră dosare prin care solicitau locuințe sociale, dar cererile lor au fost ignorate. Cazul de pe Vulturilor nu e unul izolat, există multe alte situații similare în țară, în care comunități de romi au fost evacuate și li s-a refuzat dreptul la locuințe sociale.

Nouă nu ne venea să credem, eram mai mulţi de 100 de oameni care urmau să-şi piardă casele”,spunea Nicoleta V., una dintre persoanele evacuate de pe strada Vulturilor. „Unii și-au strâns din bagaje, alții nu, pentru că nu credeau că vor fi dați afară. Eu mă ascundeam de maica-mea să nu mă vadă că plâng, încercam să par aşa mai dură, ne dau afară – nu-i capăt de ţară, dar în ultimele două zile, până au venit să ne dea afară, nu am dormit. Am strâns lucrurile, nu toate, aşa, ce a fost un pic mai de preţ, şi le-am scos afară, pentru că mi-era frică să nu le pierdem, inclusiv patul, iar în noaptea dinaintea evacuării am dormit cu baiatul pe jos. În ziua evacuării, toată lumea plângea, şi bărbaţi şi femei. Am ieşit cu lucrurile în stradă, pe trotuar, şi stăm aşa în stradă de cinci luni.”

În urma evacuărilor, oamenii au hotărât să rămână în stradă și să protesteze pentru drepturi locative. Filmul, care urmărește „cel mai lung și mai vizibil protest din istoria contemporană a României” (2014 – 2016, timp în care oamenii au locuit în stradă), prezintă atât interviuri cu unele dintre persoanele de pe Vulturilor, cât și discuții cu diverși activiști care s-au solidarizat cu cei aflați în această situație. În același timp, documentarul „A început ploaia” e o mărturie care reflectă problema locuirii într-un sens mai larg, în contextul legii 10 din 2001, care a determinat un proces de „gentrificare prin lege” (după cum e descrisă la un moment dat în film), la nivelul întregului oraș.

A inceput ploaia_Still_Fierce

Unul dintre cei intervievați de Michele Lancione este Viktor Vozian, activist FCDL, care spune că una dintre mizele Frontului Comun pentru Dreptul la Locuire era sindicalizarea tuturor familiilor cu probleme locative din București. „Noi am început cu persoanele evacuate din casele naționalizate, nu pentru că aveam un fix cu această lege sau cu aceste case pentru că, întâmplător sau nu, vorbim de persoanele cele mai excluse, persoane care sunt discriminate etnic și excluse de la dreptul la oraș.” Așa cum observă și Michele Lancione, chiar dacă mafia retrocedărilor este denunțată în justiție, „statul continuă să eșueze în acoperirea necesarului de locuințe pentru mai săraci cetățeni „din cauza unei combinații de ignoranță, aroganță și rea-voință”.

Având în vedere resursele financiare alocate pe faraonice proiecte urbanistice de străpungeri și lărgiri de șosele, investiții în betonare și în sărbători cu fast organizate de Primăria Sector 3 sau de Primăria Generală cred că este corect să afirmăm că de fapt nu discutăm despre neputința autorităților, ci mai degrabă despre instituții care, prin lipsa de reacție, se fac vinovate de discriminare socială.

Pe 16 iulie 2016, la 670 de zile, de la evacuare, au fost demolate barăcile de pe Vulturilor și cei aproximativ 30 de oameni care se mai aflau acolo au fost trimiși la un centrul de adăpost Theodor Pallady.  Pe 17 iulie, primarul Sectorului 3, Sorin Negoiță, posta pe Facebook următorul anunț (care apare și la sfârșitul filmului „A început ploaia”):

„E liniște și curățenie pe strada Vulturilor! Zona devenise un focar de infecție. […} Acum, strada Vulturilor a fost redată oamenilor de bun simț, care iubesc siguranța și curățenia și care contribuie pentru menținerea liniștii în Sectorul 3”.

A inceput ploaia_Still_Feet

Mai multe informații aici:

www.ainceputploaia.com

http://fcdl.ro/

https://jurnaldinvulturilor50.org/

 

 


Leave A Reply