Călătorie spre capătul pământului: Santiago în două zile

2

Două zile sunt suficiente pentru a surprinde un pic ritmul oraşului, cu atât mai mult cu cât intenţionezi să mergi de Revelion, aşa cum am făcut-o eu. O zi am dedicat-o zonei centrale, începând cu obiectivul turistic preferat de mine, prin toate oraşele prin care merg – piaţa centrală (Mercado Central), unde mi-au fugit ochii după bunătăţile din fructe de mare din meniurile restaurantelor.

de Răzvan Pascu – www.RazvanPascu.ro

Pe străduţele înguste m-am îndreptat apoi spre Plaza de Armas, atent supravegheată de statuia “eliberatorului” Simon Bolivar şi, alături de acesta, de un gigant brad de Crăciun decorat cu însemnele unei băuturi răcoritoare. Chiar dacă am ajuns în Santiago la mai puţin de o săptămână de la Crăciun, frenezia specifică sărbătorilor de iarnă lipsea cu desăvârşire. Câte un brad slăbuţ decorat ici şi colo, câte un Moş Crăciun atârnat la fereastră, dar cam atât. Iar cele 32 de grade Celsius pe 31 decembrie mai că păreau o glumă.

Şi dacă vă mai spun că pe 31 decembrie transportul în comun a funcţionat normal şi la casele de bilete ale companiilor de autobuze a fost deschis până spre 9 seara, poate o să vă miraţi. Singurele lucruri care avertizau sosirea Revelionului au fost vânzătorii ambulanţi de lenjerie intimă galbenă (se pare că în acest colţ de lume galbenul poartă noroc de Anul Nou şi nu roşul) şi cei de confeti şi pălării haioase.

Plaza de Armas, simbolul independenţei chiliene, şi Plaza de la Constitucion, locul sângeroasei lovituri de stat, sunt unite prin străzi pietonale. Palatul La Moneda, închis vizitatorilor în momentul în care am ajuns eu, este ultimul bastion înfrânt de forţele armate ale loviturii militare din 1973. Aici a murit Salvador Allende şi tot de aici şi-a împământenit dictatura generalul Pinochet.

Pe 31 Decembrie 2010, în faţa palatului La Moneda se monta scena pentru Fiesta de Anno Nuevo (Petrecerea de Anul Nou), la care am participat şi eu.

Cea de-a doua zi am dedicat-o cartierului în care am stat, Bellavista, pentru câteva fotografii la casele colorate şi o urcare cu funicularul pe Cerro San Cristobal. Cerro San Cristobal este de fapt parcul Metropolitan din Santiago şi găzduieşte Grădina Zoologică din Santiago, dar şi cele mai frumoase privelişti asupra întregului oraş. În vârful parcului, după modelul brazilian, se află o statuie de 14 m a Fecioarei Măria, loc unde în 1984 Papa Ioan Paul al II-a a ţinut o slujbă.

Nu uitaţi că puteţi câştiga 2 cursuri de tango argentinian. Detalii aici.

Mai multe impresii din călătoria mea în America de Sud puteţi găsi pe blogul www.RazvanPascu.ro şi pe www.TOTB.ro

Citiți și:

Călătorie spre capătul pământului: America de Sud pe cont propriu

În spatele ultimei cortine de fier: Trenul de la Mao și Steaua RSR de la Ceaușescu

În spatele ultimei cortine de fier: Ultimul episod

În spatele ultimei cortine de fier: Tenorii în frac și papion de pe șantier

În spatele ultimei cortine de fier: Trenul de la Mao și Steaua RSR de la Ceaușescu

În spatele ultimei cortine de fier: La biliard cu coreencele

În spatele ultimei cortine de fier: La Palatul Pionierilor

În spatele ultimei cortine de fier: Războiul Coreii

În spatele ultimei cortine de fier: Cimitirul Eroilor Revoluţionari

În spatele ultimei cortine de fier: La mormântul lui Kim Ir Sen

În spatele ultimei cortine de fier: Kim Ir Sen

Tags:



2 comentarii

  1. Pingback: Călătorie spre capătul pământului: Revelion pe ritmuri latin-americane » Think Outside the Box

  2. Pingback: Impresii din Chile: Santiago in 2 zile | Razvan Pascu

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger