5 filme de prins la Bucharest International Experimental Film Festival 2017

0

Noua ediție a Festivalului Internațional de Film Experimental București BIEFF prezintă în premieră românească cele mai inovatoare experimente cinematografice ale ultimului an, cu un focus special asupra lucrărilor semnate de artiști vizuali proeminenți, ce expun de obicei în muzee și galerii de artă și doar rareori în săli de cinema. Sub sloganul „Tu ești un alt eu”, ediția de anul acesta invită publicul la un exercițiu de empatie, punând în discuție abilitatea fiecăruia dintre noi de a ne transpune în pielea semenilor noștri. Festivalul are loc între 28 martie și 2 aprilie, la Cinema Muzeul Țăranului și Cinema Elvira Popescu. Iată care sunt recomandările noastre:

The Lost Voice, de Marcelo Martinessi
categoria Golden Shorts
thelostvoice1

Abordând, ca multe dintre filmele precedente ale lui Marcelo Martinessi un subiect din istoria recentă a Paraguayului, The Lost Voice pornește de la un interviu despre masacrul din Curuguaty din 2012, un eveniment care a produs haos pe plan politic și a avut drept urmare demiterea președintelui în exercițiu. Filmarea din mână urmărește activitățile cotidiene ale unei bătrâne cu un chip brăzdat de riduri adânci, ce emană o frumusețe emoționantă. Este mama uneia dintre victime. Pe parcursul rememorărilor ei, ecranul se face negru, parcă în semn de respect, iar transmisia radio a masacrului – sunetul de fundal al întregului film – se întrerupe. Oscilând între imagini și sunete care nu se sincronizează aproape niciodată, filmul evită formatul convențional al interviurilor, funcționând mai degrabă ca memoria însăși, fragmentar și plin de lacune. Singura sugestie directă a masacrului propriuzis o face cadrul instabil cu zbaterea frenetică a unor găini, pe fundalul sonor al focurilor de armă transmise la radio. Restul e despre liniștea înfricoșătoare de după furtuna politică și emoțională. (Ioana Florescu, BIEFF 2017)

Remains from the Desert, de Sebastian Mez
categoria You Are Another Me
remainsfromthedesert1

Regizorul Sebastian Mez se întoarce la BIEFF cu Remains from the Desert, povestea tulburătoare a unui tânăr refugiat eritreean capturat, torturat și mutilat pentru bani. În timp ce voice over-ul sobru rememorează ororile trăite, planuri detaliu în alb-negru ale corpului schilodit se întrepătrund cu imagini ale deşertului, scenă a teribilelor întâmplări. În ciuda tuturor cicatricilor care poartă amintirea ororii, peisajul impresionant rămâne impasibil și nevătămat. În cele din urmă, filmul recunoaște inutilitatea de a încerca să găsească o logică în lipsa de sens a torturii. Singura consolare pare a fi ideea că memoria umană este la fel de fragilă ca şi corpul, și că, puțin câte puțin, totul va fi uitat.  (Diana Mereoiu, BIEFF 2017)

One.Two.Three, de Vincent Meessen
programul special International Film Festival Rotterdam – Painting With History
onetwothree3

Focalizând pe conceptul de reprezentare naționalăOne.Two.Three „este un demers de restituție a rolului quasi-necunoscut jucat de intelectualitatea congoleză în cadrul mișcării Internaționala Situaționistă. Folosit ca spațiu experimental pentru re-interpretarea unui cântec de protest scris de situaționistul congolez M’Belolo Ya M’Piku în mai 1968, legendarul club de rumba Un.Deux.Trois din Kinshasa devine cutie de rezonanță pentru impasurile istoriei. […] În timp ce cântecul pierdut este redescoperit, în Kinshasa izbucnesc proteste populare chiar dincolo de zidurile clubului de rumba. […] Ceea ce contează aici este poate mai puțin recuperarea cântecului, cât reactivarea conceptului de emancipare – concept condamnat, prin natura sa imprecisă, la a se repeta în cele mai nepotrivite momente”. (Jubilee-art.org)

Eden’s Edge (Three Shorts on the Californian Desert), de Gerhard Treml & Leo Calice
programul Golden Shorts
edensedge1

Întorcând spatele, metaforic vorbind, stereotipiilor formale și narative și întreptându-și atenția – și camera – către o latură mai sumbră a Californiei, Gerhard Treml și Leo Calice se distanțează de abordările prudente ale acestui teritoriu american în cinema. Trei momente prezintă trei personaje care s-au retras in deșert pentru a se elibera de anxietățile provocate de o societate din ce în ce mai apăsătoare. Șamanul schizofrenic de origine amerindiană, mama terorizată de gândul că fiica ei ar putea cădea victimă pedofililor și femeia care crește viermi de pământ pentru reciclarea deșeurilor organice și susține că duce o viață autonomă, sunt înfățișați minimalist, în secvențe statice filmate în plonjeu, cu poveștile lor narate din off pe un ton calm, în contrast cu conținutul neliniștitor. Autorii au ales un unghi și o perspectivă aproape imposibile pentru a filma și a spune aceste povești profund umane, într-o manieră cinematografică în care intimitatea și detașarea apar într-o combinație unică. (Ioana Florescu, BIEFF 2017)

In the Future They Ate from the Finest Porcelain, de Larissa Sansour & Søren Lind
programul Berlinale Forum Expanded – Nostalgia for the Future

inthefuturetheyate1

Într-un peisaj arid, deșertic, o siluetă singuratică avansează printre amintirile civilizației, în timp ce pe voice-over o ascultăm participând la o sesiune de consiliere psihologică, sinceră și intimă. Personajul este un așa numit terorist narativ. Intervenția sa în viitor dereglează mecanismul determinismului și justificărilor istorice, prin plantarea unor artefacte arheologice spre a fi descoperite de generațiile viitoare, care astfel își vor legitima existența ca populație pe cale de dispariție. Într-un peisaj CGI oniric, ca dintr-o altă lume, construit dintr-un colaj de imagini din cultura și politica estice și vestice deopotrivă, acest sabotor al istoriei își provoacă terapeuta –  și, alături de ea, pe noi, spectatorii – la o deconstruire a identității naționale și a narațiunilor istorice dominante. Într-un film în care atât tăcerea cât și cuvântul cad cu aceeași gravitat(ți)e a fragilității ca și bombele de porțelan, transcendența transformă emoțiile în abstracții, iar personalul devine politic. (Andrei Tănăsescu, BIEFF 2017)


Leave A Reply